O femeie de 54 de ani, diagnosticată cu tumori pe vezică, a stat 10 ore în operaţia prin care i-a fost salvată viaţa. Reconstrucţia vezicii urinare îi scapă pe pacienţii cu probleme de punga pe care ar trebui să o poarte pe abdomen pentru strângerea urinei. Primul pas al intervenţiei medicale constă în scoaterea vezicii bolnave, a uterului, a ovarelor şi a treimii superioare a vaginului. De asemenea, trebuie extirpaţi ganglionii limfatici de la treimea inferioară a aortei până la arcada inghinală. „La bărbaţi, se extirpă vezica urinară şi prostata cu veziculele seminale. Tot ce înseamnă cancer trebuie să fie scos complet din organism”, afirmă Ioanel Sinescu, medic urolog la Spitalul Fundeni din Bucureşti, unde se fac anual peste 100 de astfel de reconstrucţii. Aceasta se poate face din intestinul subţire, din partea terminală a acestuia şi partea dreaptă a colonului, ori din partea terminală a colonului. Noua vezică începe să funcţioneze în maximum trei săptămâni de la operaţie.
Durata operaţiei este între 6 şi 10 ore
Medicii prelevează 60 de centimetri din segmentul ales, cu tot cu vase de sânge, pe care le lipesc şi refac circuitul digestiv. „Avem astfel un tub de 60 de centimetri căruia îi dăm forma unei sfere. Implantăm în ea cele două uretere, facem noua vezică funcţională şi o coasem de uretră. Intervenţia este foarte importantă pentru că, în lipsa ei, pacienţii ar fi fost nevoiţi să folosească derivaţia urinară prin piele, adică să poarte mereu o pungă pe abdomen unde se strânge urina”, explică Ioanel Sinescu. Operaţia durează în medie şase ore, dar, în cazuri mai complexe, se poate extinde chiar şi până la zece ore.
Florica Tudor, o femeie de 54 de ani din Călăraşi, a trecut printr-o astfel de operaţie în urmă cu trei ani. Era la ţară, într-o primăvară, când a observat că urina avea culoarea roz. A dat telefon la câteva farmaciste, care i-au spus că poate are pietre la rinichi. Femeia a stat liniştită două săptămâni, dar, când a văzut că urina era roşie, s-a dus să-şi facă o serie de analize. Medicul urolog din Călăraşi a tratat-o de rinichi şi i-a spus că nu mai are nici o problemă. „La un an de la tratament, am fost la o nuntă în Bucureşti. M-am dus la baie şi am observat că s-a umplut wc-ul cu sânge. Cumnata mea a zis să mergem la Spitalul Panduri. Acolo am văzut că vezica era invadată de tumori. Arăta precum coralii”, îşi aminteşte Florica.
Depresia de după operaţie
Femeia a hotărât să meargă la Spitalul Fundeni, unde medicii i-au spus că trebuie să-i reconstruiască vezica urinară din intestinul subţire. „Cu trei zile înainte de operaţie, am găsit un carcinom în urină. L-am pus în frigider, cu gândul să-l duc la analize, dar medicii au spus că nu este nevoie”, spune femeia. Florica a stat în operaţie zece ore. „Imediat după aceea, mi-a fost foarte rău, nu eram conştientă şi, timp de cinci-şase ore, am avut dureri ca nişte zbateri continue”, spune femeia.
Următoarele două săptămâni a fost la reanimare, iar alte două, în salon. „În primele zile după ce mi-a scos sonda nu aveam nici un control asupra urinei. Mi-am luat pamperşi”, spune Florica.
O săptămână a avut depresie şi nu mai vedea nici un rost pe lume. Norocul ei a fost că era mereu încurajată de soţ, de copii şi de celelalte rude. „Consilierea psihologică le-ar fi foarte necesară celor care trec prin experienţa mea, pentru că nu e uşor de acceptat faptul că o perioadă nu-ţi poţi controla vezica”, spune femeia. La o lună după externare, Florica s-a întors la spital pentru control, iar medicii au asigurat-o că starea ei este foarte bună. „Acum mă simt bine, pot să-mi con-trolez urina. Singurul dezavantaj e că nu urinez imediat ce ajung la toaletă, ci după vreo cinci minute. La control am fost în ianuarie şi mă mai duc în iunie, pentru că am o inflamaţie la rinichi”, spune Florica.
Vezica este funcţională toată viaţa
După operaţie, regimul de viaţă nu i s-a schimbat foarte mult. Trebuie să bea doi litri de lichide pe zi, să se ferească de efort intens şi să ia un medicament care-i curăţă mucozităţile de pe intestinul subţire. Vezica reconstruită este funcţională toată viaţa. „Uneori, pentru că peretele intestinal nu este foarte puternic, se poate ca vezica să nu se golească complet şi să trebuiască să fie pusă în repaus cu o sondă, din când în când, o săptămână sau două”, adaugă Sinescu.
Operaţie cu risc pentru diabetici şi hipertensivi
La Spitalul Fundeni din Bucureşti se fac anual peste 100 de reconstrucţii de vezici urinare. „În fiecare an, avem 300 de pacienţi cărora le scoatem vezica urinară, adică un număr foarte mare. Nu putem să le reconstruim vezica tuturor, pentru că mulţi dintre ei sunt vârstnici şi suferă de boli care ne împiedică să facem această operaţie. Acestora suntem nevoiţi să le facem derivaţie urinară cutanată, adică să le ataşăm o punguţă pe piele”, afirmă Ioanel Sinescu. Intervenţia chirurgicală se recomandă cu precauţie bolnavilor care suferă de diabet, hipertensiune arterială, anemie, hepatită cronică sau ciroză.
