Contestarea Guvernului Ponta a fost principala misiune asumată de PNL după victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale. La patru luni distanţă, obiectivul nu a fost atins, iar cel mai nou termen pentru schimbarea majorităţii este 30 iunie. Ce au la bază sincopele?
„România liberă“ radiografiază cauzele acestei anemii a opoziției.
– Prelungirea procesului de fuziune. PNL și PDL au fuzionat doar pe hârtie, însă, comasarea celor două conduceri s-a realizat doar în parte. La ora actuală, există încă reuniuni ale conducerii „vechiului PNL“ sau ale „vechiului PDL“, ceea ce afectează unitatea echipei din fruntea partidului. Mai mult, liberalii au dedicat lunile decembrie și ianuarie găsirii înlocuitorului lui Iohannis și împărțirii puterii la nivel județean, ceea ce a canalizat în această direcție energiile parlamentarilor din teritoriu. Din aceste motive, PNL a pierdut startul negocierilor, care trebuiau demarate imediat după prezdidențiale.
– Vulnerabilități la vârf. Lideri PNL au declarat, neoficial, că ar fi existat un motiv suplimentar pentru amânarea preluării șefiei Senatului. Potrivit acestor surse, nu toți liberalii ar fi convinși că numirea lui Vasile Blaga în locul lui Călin Popescu Tăriceanu în fruntea Senatului ar fi mutarea cea mai inspirată, chiar dacă PNL ar obține cele 12 voturi necesare pentru a avea majoritatea în această Cameră. Numele lui Blaga a apărut în denunțul fostului ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu, în dosarul „Microsoft“ drept unul dintre liderii care știau de finanțările ilegale pentru partid. Chiar dacă Blaga nu este acuzat în dosar, o parte dintre liberali nu vor să riște un scandal dacă lucrurile iau amploare, iar mobilizarea în jurul acestui plan este parțială.
– Promisiunile neonorate ale lui Geoană. Fostul lider PSD, Mircea Geoană, le-a promis liberalilor că le va aduce în jur de 50 de voturi pentru schimbarea majorității parlamentare. În realitate, Geoană a fost urmat doar de 15 parlamentari, iar afirmațiile sale privind spijinul nemulțumiților care au rămas în PSD nu s-au adeverit. În PSD există nemulțumiri față de Ponta, dar acestea s-au domolit în contextul amenințărilor cu pierderea locurilor în Parlament la viitoarele alegeri. Este, practic, un cerc vicios: parlamentarii care au acceptat să își arate votul la bătălia pentru locul la CCR vor accepta și ieșirea din sală atunci când se va discuta moțiunea de cenzură.
– Jocul la două capete al UDMR. La începul sesiunii parlamentare, liderii Uniunii păreau dispuși să colaboreze cu liberalii. De altfel, senatorii UDMR au și sprijinit candidatul PNL pentru CCR. Însă, ulterior, DNA a cerut aprobarea urmării penale pentru Laszlo Borbely, moment în care UDMR a avut nevoie de sprijinul PSD pentru salvarea colegului de partid. În schimb, reprezentantul UDMR a votat alături de PSD în Comisia juridică a Senatului împotriva urmăririi penale a lui Dan Șova iar deputații UDMR s-au abținut la moțiunea simplă a PNL pe tema absorbției fondurilor europene. Sprijinul UDMR pare mai puțin probabil, comparativ cu începutul sesiunii parlamentare.
n Sprijinul lui Gabriel Oprea pentru Victor Ponta. Liderul UNPR, Gabriel Oprea, a anunțat, în mod repetat, că îl susține pe Victor Ponta ca premier. Acest anunț i-a consolidat puterea lui Ponta atât în Parlament, dar și în interiorul PSD. Fără UNPR care are 53 de parlamentari, pentru PNL este aproape imposibil să schimbe majoritatea parlamentară, în condițiile în care mai are de recuperat în jur de 100 de voturi. În aceste condiții, liberalii au anunțat negocieri individuale cu parlamentarii UNPR, operațiune care se anunță de durată, chiar dacă ar fi încununată de succes.
n PNL pare că nu face opoziție. Pe de altă parte, liberalii dau senzația că nu sunt pregătiți să atace derapajele majorității parlamentare, ceea ce le-ar permite să se poziționeze ca o alternativă. Au avut reacții izolate față de ordonanța prin care Ponta și-a dat dreptul la renunțarea la doctorat fără recunoașterea plagiatului şi nu s-au implicat consistent în dezbaterile despre Codul Fiscal propus de Executiv. Totodată, au protestat anemic față de faptul că Executivul a modificat zeci de acte normative printr-o singură ordonanță de urgență. În plus, parlamentarii PNL din Comisia de cod electoral nu au pus presiune pe PSD pentru discutarea legii votului prin corespondență pentru românii din diaspora. Liberalii au invocat faptul că au doar cinci membri în comisie, dar au existat cazuri, în special la legea alegerilor locale, când PSD nu ar fi avut două treimi fără sprijinul PNL. Liberalii ar fi putut cere, în schimb, introducerea pe ordinea de zi a legii privind votul prin corespondență.
