Unul dintre cei mai influenți europarlamentari români, Sorin Moisă, și-a anunțat sâmbătă demisia din PSD, lansând critici dure la adresa președintelui partidului, Liviu Dragnea.
Eurodeputatul a anunțat că părăsește Grupul S&D din Parlamentul European și va activa în cadrul Grupului PPE, ca independent. Decizia sa a fost salutată de eurodeputatul Cristian Preda.
„Astăzi este o zi specială. Voi vorbi, liber, foarte liber, despre ce se întâmplă cu PSD în această perioadă. În context, voi discuta despre situația politică și traiectoria României. Nu în cele din urmă, anunț o decizie personală” – așa își începe Sorin Moisă postarea-fluviu de pe pagina sa de Facebook.
Sub titlul „Trezirea reflexelor din național-comunism”, postarea continuă: „Sub conducerea lui Liviu Dragnea, PSD a dezgropat, reactivat și adaptat la contextul actual al României o parte dintre reflexele îndelung cultivate în anii național-comunismului pe care le sperăm definitiv depășite. Doar în 1990 partea cea mai reacționară din FSN mai folosise acest discurs, pentru a-l abandonă apoi și ea, și a se legitimă prin discursul integrării României în Uniunea Europeană și NATO. Acum suntem din nou în situația în care străinul rău conspir[ împotrivă României, în care Bruxelles-ul este ostil și inamic românilor, multinaționalele îi exploatează pe români, George Soros este aliat cu diverse cancelarii occidentale pentru a scoate lumea în stradă și se ocupă personal să comită diverse nedreptăți împotrivă domnului Dragnea. Din nou contrapunem autohtonismul nostru Occidentului, în loc să adăugăm firesc identitatea noastră, în toată splendoarea ei, bogăției lui”.
Sorin Moisă nu ratează ocazia de a-l critica în termeni duri pe actualul președinte al PSD, Liviu Dragnea: „Inadecvarea, incompetența, stângăcia, complexele, lipsă aderenței spontane la elita europeană și occicentală a grupării Dragnea – fără a proclamă echipele dinainte sau pe cele din opoziție că fiind perfecte, departe de asta – sunt transformate în pretext de falsă mândrie națională. Nu suntem în firescul nostru, ne lamentăm că nu ne acceptă, că „ei”, europenii, sunt de vina și pentru ce chiar sunt (Schengen), dar și pentru partea noastră de răspundere (că nu avem autostrăzi sau că nu dezvoltăm Portul Constanța). Fenomenul este mai general: lipsindu-i anvergură și sofisticarea pentru a transformă România într-o țara care să performeze, să prospere și în care propriii cetățeni să se simtă bine, o parte din elită politică românească a transferat pe nesimțite responsabilitatea eșecului în afară. Bruxelles-ul a devenit, din fostă speranța, vinovat pentru propria neputință și incompetența, pe care reușim să le sublimăm în batosenie: ne stropșim la el, mai ales de la distanță, și asta ne dă un fals sentiment de tărie. Suntem liberi să ne dezvoltăm, dar pentru că nu suntem în stare, dăm vina pe alții, îi acuzăm că ne-au luat libertatea cu care nu știm ce să facem”.
