Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cum devine Mărișelul stațiune turistică, în ciuda autorităților

Un drum plin de gropi șerpuiește pe lângă salba de lacuri din Munții Apuseni care sclipesc ca niște diamante sub primele raze de soare din luna iunie. Uneori, drumul o ia pieptiș pe lângă stâncile cenușii, pline de licheni, care se înalță pe lângă șosea ca niște străjeri tăcuți.

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

Actualizat: 02.06.2015 - 21:46

Un drum plin de gropi șerpuiește pe lângă salba de lacuri din Munții Apuseni care sclipesc ca niște diamante sub primele raze de soare din luna iunie. Uneori, drumul o ia pieptiș pe lângă stâncile cenușii, pline de licheni, care se înalță pe lângă șosea ca niște străjeri tăcuți.

Alteori, drumul trece prin adevărate tunele vegetale, formate din arbori care salută drumeții cu frunzele proaspete, care poartă încă verdele pal al primăverii abia încheiate. Drumul trece pe lângă o faimoasă hidrocentrală construită în inima muntelui în anii 1970, apoi opintește spre regatul brazilor și molizilor. Pe măsură ce altitudinea crește, temperatura scade. Pe crestele munților se află cea mai întinsă comună din România, Mărișelul, locul unde vara este întotdeauna cu 5 – 12 grade mai răcoare decât în Cluj-Napoca.

În ultimii ani, Mărișelul a devenit o adevărată perlă turistică, însă nu datorită ajutorului autorităților, ci, mai curând, împotriva lor. ”Acest sat seamănă cu ceea ce puteai vedea în Malopolska pe vremea străbunicilor. Este incredibil ca o zonă atât de frumoasă să fie izolată din cauza drumului prost”, spune Stanislas, un turist polonez care face, împreună cu prietena sa, un tur al Carpaților.

Inițiativa comunității

Locuitorii din Mărișel nu s-au mulțumit să aștepte cu mâinile în sân, în mijlocul unor peisaje superbe, să vină turiștii pe la ei. Ci au pus mână de la mână, de cele mai multe ori fără să fie ajutați în vreun fel de Primărie sau de Consiliul Județean, pentru a dezvolta comuna.

Astfel că, de două zile, Mărișel, are propriul său muzeu etnografic privat. Acesta a fost amenajat într-o veche casă moțească, de acum 150 de ani, adusă în curtea bisericii. Muzeul are numeroase obiecte uzuale odinioară în gospodăriile din Munții Apuseni, precum și vechi obiecte bisericești.

Muzeul etnografic din Mărișel a fost creat de parohia ortodoxă locală, precum și de Asociația Pelaghia, care promovează turismul în Munții Apuseni. Numele asociației vine de la o eroină locală, Pelaghia Roșu, cea care în fruntea unei cete de locuitoare din Mărișel, au înfrânt armata maghiară care dorea să îl atace pe conducătorul român al Revoluției de la 1848 – 1849, Avram Iancu. Turiștii au ocazia să admire obiecte vechi, care erau utilizate odinioară în gospodăriile din Țara Moților, spune preotul Ioan Moceanu. ”Casa a fost a unei familii din sat. A fost adusă pe terenul bisericii de opt ani, tocmai pentru a fi transformată în muzeu. Din diferite motive, acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că am decis să amenajăm noi muzeul”, spune părintele Ioan Moceanu, care adaugă cu mândrie că nici măcar unul dintre obiectele cu caracter etnografic expuse în muzeu nu provine din afara comunității.

Oameni cu viziune

Inaugurarea acestui muzeu face parte din eforturile comunității locale de a oferi servicii cât mai diversificate turiștilor, spune președintele Asociației Pelaghia, Viorel Pleșa. ”Nu este suficient să le oferi turiștilor casă și masă. Cei mai mulți vin și întreabă: ce putem vedea aici, la dumneavoastră?”, spune Viorel Pleșa, cel care a adus primii bani europeni în Mărișel, cel care a deschis și autorizat prima pensiune, Popasul Iancului, și, totodată, cel care a creat prima pârtie privată de schi din Mărișel. Alături de el au venit și alți locuitori inimoși ai Mărișelului. Așa ar fi Sebastian Hosu, care a creat Cabana Moților și care s-a întors din Canada în România pentru a-și urma visul de a face turism în Carpații Occidentali. Pentru acest vis, Sebastian Hosu a pus între paranteze și cariera sa din presa clujeană.

Împreună cu Viorel Pleșa, Sebastian Hosu a început o adevărată campanie prin intermediul căreia dorește să îi convingă pe oamenii cae mai cazează ocazional turiști în gospodării să obțină autorizațiile necesare pentru a face agroturism cu acte în regulă. Ei cred că noile pensiuni nu vor reprezenta concurenți, ci parteneri, cu ajutorul cărora vor aduce și mai mulți oaspeți în Mărișel. La început, misiunea lor părea imposibilă într-o comunitate conservatoare, unde singura cale pentru a ajunge prosper era furtul de lemne din pădurile din jurul Mărișelului și vânzarea ilegală a buștenilor către fabricile din Sebeș. Însă, treptat, pe măsură ce pădurile din Mărișel au fost defrișate cu sălbăticie, șuvoiul de bani provenit din furtul de lemne a început să se subțieze, iar acum tot mai mulți localnici sunt convinși că viitorul lor este legat de turism.

Iar satul lor are cu ce să îi atragă pe turiști Printre altele, în Mărișel a fost amenajat un observator astronomic privat, creat de doi cercetători științifici. Observatorul a devenit o afacere în adevăratul sens al cuvântului după ce managerul său, Paul Dolea, a încheiat un contract cu Agenția Spațială Europeană, prin care a primit îndatorirea de a supraveghea sateliții europeni. Vara, observatorul devine un punct de atracție pentru elevii care participă la taberele de astronomie din Mărișel.

De asemenea, Mărișelul va deveni cea mai importantă stațiune de schi din această parte a Carpaților. Deja, în comună funcționează o pârtie de schi, iar din toamnă vor fi deschise alte cinci pârtii pentru cei care practică sporturile de iarnă. Aceste pârtii sunt amenajate cu ajutorul banilor europeni. În sezonul rece, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, turiștii vin atrași de tradiția Junilor de la Mărișel, aflată în patrimoniul imaterial al umanității sub denumirea de Colindul de ceată bărbătească. Iar în sezonul cald vin pentru a admira Țâcla Gavrii, o stâncărie sălbatică de pe defileul Răcătăului, numită de localnici Tărâmul lui Zamolxe, deoarece o legendă spune că acolo s-ar afla peștera în care s-ar fi retras marele preot al dacilor.

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...