Proiectul stabileşte ca deputaţii şi pensionarii să primească, la îndeplinirea vârstei de pensionare, câte 4% din indemnizaţia de parlamentar pentru fiecare an de mandat efectuat. Adică, dacă un ales a beneficiat, să spunem, de patru mandate, el ar urma să primească 64% din indemnizaţie.
În prezent, indemnizaţia brută a unui ales variază între 6.000 lei şi 7.600 lei, în funcţie de poziţia pe care o deţine în comisii, grup parlamentar sau conducerea Camerei din care face parte. Potrivit proiectului, pensia specială nu va putea, totuşi, depăşi 80% din indemnizaţia unui senator sau deputat aflat în funcţie.
De asemenea, faţă de pensiile speciale încasate până în 2010, cele propuse acum ar presupune şi o oarece contribuţie din partea aleşilor. Mai exact, ei ar trebui să contribuie lunar cu 10% din indemnizaţie, iar fondul constituit va fi administrat într-o formă ce va fi stabilită de conducerile celor două Camere.
Evident, pensia de parlamentar ar trebui, în viziunea iniţiatorilor proiectului, să se cumuleze cu pensia „normală” şi, dacă este cazul, şi cu indemnizaţia. „Această pensie va fi independentă faţă de orice alte drepturi de pensii obţinute în baza legilor în vigoare”, se arată în expunerea de motive depusă de iniţiatori.
Ce au uitat să spună iniţiatorii
În proiectul depus nu este precizată nici o perioadă minimă de contribuţie. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: s-ar organiza alegeri parţiale pentru locurile vacante de senator şi deputat, iar printre câştigătorii în alegeri ar fi şi un politician care a mai beneficiat în trecut de trei mandate de parlamentar. El a urma să cotizeze 7-8 luni, până la alegeri, după care, dacă nu mai prinde un mandat, nu va mai cotiza. Potrivit proiectului, el ar putea însă solicita pensie de parlamentar pentru mandatele deţinute.
Un alt minus al proiectului este lipsa prevederilor privind regimul juridic al pensiei, inclusiv modul de impozitare.
Interesant este şi modul în care iniţiatorii îşi motivează proiectul: pensia specială ar avea rolul „să asigure o anumită stabilitate economică şi financiară după ieşirea la pensie a membrilor Parlamentului”. De asemenea, semnatarii iniţiativei spun că s-au inspirat din „sistemul de pensii al membrilor Parlamentului European”.
Proiectul este iniţiat de 19 deputaţi UDMR, dar şi de deputaţii Eugen Nicolicea (UNPR) şi Aura Vasile (PSD). Guvernul nu şi-a formulat încă un punct de vedere asupra iniţiativei, iar aceasta se află în dezbaterea comisiilor parlamentare (termenul de depunere a raportului a fost depăşit).
Povestea „pensiilor nesimţite”
Despre pensiile privilegiate ale aleşilor a început să se vorbească în 2009, dar de abia în 2010, după asumarea răspunderii de către Guvernul Boc, au fost abrogate din Statutul senatorilor şi deputaţilor articolele care instituiau acest drept.
Potrivit unei statistici din 2009, 387 foşti deputaţi şi 181 foşti senatori solicitaseră pensii speciale. Pe listă apăreau şi nume grele ale politicii, precum Ion Iliescu, Rodica Stănoiu, Nicolae Ionescu-Galbeni, Mircea Ionescu-Quintus şi Radu Câmpeanu.
De asemenea, apăreau ca solicitanţi Triţă Făniţă, Nicolae Mischie, Ion Solcanu, Titu Gheorghiof sau Victor Babiuc, pentru a aminti doar câţiva dintre cei care au depus cereri.
Potrivit Statutului senatorilor şi deputaţilor (Legea nr. 96/2006), pensia specială se calcula după modelul pensiilor magistraţilor: 80% din indemnizaţie pentru cel puţin trei mandate, 40% din indemnizaţie pentru două mandate şi 20% pentru cei cu un singur mandat.
Faţă de ceea ce propun acum parlamentarii UDMR, UNPR şi PSD, atunci era prevăzută, totuşi, interdicţia de a cumula pensia specială cu pensia „normală”, astfel că mulţi dintre foştii senatori şi deputaţi au trebuit să opteze pentru una din pensii.
