Călin Popescu Tăriceanu consideră că Mihai Răzvan Ungureanu a făcut o greşeală acceptând să preia funcţia de prim-ministru, susţinând că acesta “nu are o experienţă politică suficientă pentru a acţiona în deplinătatea forţelor” ca premier şi că are un sprijin “precar” în arcul majorităţii, potrivit Mediafax.
Fostul premier liberal a răspuns, la Digi 24, afirmaţiilor lui Ungureanu legate de demisia sa, în 2007, din funcţia de ministru de Externe, la cererea lui Călin Popescu Tăriceanu.
“Nu împărtăşesc punctul lui de vedere”, a spus Tăriceanu, respingând afirmaţiile potrivit cărora i-ar fi căutat “nod în papură” lui Ungureanu.
“A spus că îl pândeam cumva, că i-am căutat nod în papură ca urmare a modului în care el s-a poziţionat în legătură cu reatragrea trupelor române din Irak, ceea ce nu e adevărat. Sigur că n-am apreciat poziţionarea lui şi eu cred că România a făcut o greşeală că s-a implicat cu mult peste posibilităţile ei în Irak – eu nu cred că România nu trebuia să fie parte a acestei coaliţii care a acţionat în Irak, dar s-a implicat cu mult peste posibilităţile ei – şi era un moment în care această discuţie trebuia deschisă şi făcută publică şi stabilit un calendar de retragere. În al doilea rând, a invocat faptul că a fost un incident consular şi că eu eram la curent de această problemă cu ceva timp înainte. Pot să-i spun şi acum că nu eram la curent de această problemă, nu fusesesm informat şi era de datoria lui, încă o dată o spun, ca atunci când îl informează pe preşedinte să îl informeze şi pe şeful guvernului din care face parte”, a arătat Tăriceanu.
Tăriceanu a menţionat totodată că, ulterior acestui moment, relaţia sa cu Ungureanu a fost una “corectă”. “Nici eu nu sunt un om ranchiunos, probabil nici el şi, ulterior, am avut o relaţie corectă, ca între doi oameni care se respectă”, a adăugat el.
Călin Popescu Tăriceanu a spus însă că, din punctul său de vedere, Mihai Răzvan Ungureanu “a făcut o greşeală acceptând să preia portofoliul de prim-ministru”.
“Nu are o experienţă politică suficientă pentru a acţiona în deplinătatea forţelor ca prim-ministru. Ca prim-ministru îţi trebuie o experinţă politică care se articulează în activitatea unei structuri politice, a unui partid”, a susţinut Tăriceanu.
De asemenea, el a menţionat că “situaţia politică în România s-a deteriorat într-atât, situaţia arcului guvernamental este atât de afectată” încât implicit îl afectează şi pe Ungureanu, întrucât “sprijinul pe care în mod nomal trebuie să-l aibă un prim-ministru în arcul majorităţii el îl are într-o măsură care este destul de precară”. “Este câteodată supus unor acţiuni de şantaj, cum a fost cea legată de alocarea fondurilor guvernamentale pentru primăriile conduse de primari ai PDL sau altădată nu reuşeşte să agrege majoritatea de care are nevoie pentru a lua deciziile politice importante”, a adăugat deputatul PNL.
“Cred că, dacă Mihai Răzvan Ungureanu ar fi pornit în acest mandat cu ideea că are un mandat limitat în primul rând de timp şi s-ar fi rezumat la o acţiune politică un pic mai redusă ca amploare şi ca greutate, atunci probabil că ar fi evitat greşelile în care a intrat destul de repede în aceste două luni de mandat”, a declarat Tăriceanu.
Călin Popescu Tăriceanu a apreciat totodată că Ungureanu a picat “principalul examen de liberalism” promovând proiectul de lege legat de limitarea despăgubirilor pentru proprietăţile naţionalizate.
Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că, în perioada în care conducea Ministerul de Externe, fostul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu i-a căutat “nod în papură” pentru a-l îndepărta de PNL, reproşându-i nejustificat că a aderat la gândirea preşedintelui Traian Băsescu.
El a arătat, la postul B1 TV, că în 2007 a fost demis de la conducerea MAE pentru un caz consular legat de doi români din Irak, Tăriceanu reproşându-i atunci că nu l-a informat direct deşi acesta aflase cu mult timp înainte de cazul respectiv.
Premierul a arătat că, în urma “celebrei” şedinţe a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din vara anului 2006, când s-a discutat despre retragerea trupelor României din Irak, iar poziţia MAE a fost tratată drept un atac la adresa PNL şi o afiliere implicită la gândirea preşedintelui Băsescu.
“Tensiunile au crescut pe durata jumătăţii de an 2006 şi asupra mea au început să vină tot felul de reproşuri care porneau din aproape orice: că nu aranjez vizita în Statele Unite a premierului, că îmi fac imagine pe seama PNL… După ce la sfârşitul anului 2006 au venit la Bucureşti mulţi miniştri de Externe, cu oaczia aderării României la UE, în ianuarie 2007 am fost violent atacat chiar de către propriul partid pe seama unei interpretări complet lipsită de sens: Ungureanu-omul lui…, iar genul acesta de etichetă, nedreaptă şi nesusţinută de ceva, a făcut ca mai târziu, în 15 ianuarie, cu ocazia Congresului PNL, să pierd postul de vicepreşedinte pentru care candidasem”, a relatat Ungureanu.
El a continuat relatarea, arătând că la începutul lunii februarie a venit “deznodământul”, pretextul fiind cazul din Irak, unul dintre numeroasele cazuri consulare, când i s-a imputat în mod direct că nu l-a informat pe primul-ministru.
“O spun acum: primul-ministru ştia din 13 noiembrie 2006 de acel caz consular, dar acesta face parte din multele cazuri consulare care, prin natura sa măruntă, se rezolvă la nivelul ministerului de resort, nu ajung până la primul-ministru. A urmat o convorbire telefonică şi, pe fondul unei iritări accentuate, mi-am depus mandatul”, a spus Ungureanu.
Ungureanu a fost instalat în funcţia de ministru al Afacerilor Externe în 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu. El a demisionat la 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Tăriceanu i-a cerut să-şi prezinte demisia, în urma situaţiei create după reţinerea a doi muncitori români în Irak. La acel moment, premierul Tăriceanu l-a acuzat pe Ungureanu că l-a informat doar pe şeful statului în legătură cu acest caz, nu şi Guvernul.
