Cel mai palpitant pariu, care urca adrenalina si verbiajul la cote paroxistice, este cel pus pe alegerile anticipate si caderea guvernului Tariceanu. La cafenea, pe culoarele Parlamentului, in cabinetele partidelor si in separeurile de la Golden Blitz sau Cocosatul, chestiunea inflacareaza imaginatiile si incinge spiritele. Nimeni nu poate face o predictie sigura. Cu o sigura exceptie notabila: premierul insusi. “Sac, nu ma puteti da jos”, a spus Tariceanu cu un zambet satisfacut. Drept e! Confortul fotoliului de parlamentar, cu toate avantajele materiale care decurg de aici si care se vad negru pe alb in declaratiile de avere, este firul rosu ce uneste constiintele, indiferent de partid. Vocea ratiunii care trece prin portofel si se regaseste in conturile bancare este cea care da stabilitate Cabinetului Tariceanu. Alegerile anticipate sunt un deziderat aflat pe agenda doar la Cotroceni si aliatul sau PLD. In acest context, Tariceanu are toate motivele sa-si rada in barba de scenariile si comploturile care se mosesc in spatele lui.
In timpul acesta, eliberati din chingile constrangerilor integrarii, demnitarii de toate rangurile fac ce stiu ei mai bine. Se rafuiesc pe strategiile postaderare, care de care mai subtirele si lipsite de viziune, isi ascund averile in spatele darurilor de nunta si botez, se trec in noi si noi consilii de privatizare caci, nu-i asa, nu pot supravietui doar din salarii, mosteniri sau profiturile firmelor care fac afaceri cu statul. La asta s-o fi gandit Tariceanu cand le-a mai dat o sinecura lui Vladescu, Vosganian, Barbu si Atanasiu la comisia de privatizare Daewoo. Scapati de tortura baletului pentru aderare, politicienii ezita sa purceada la modificarea legislatiei care se bate cap in cap cu cea europeana, sperand intr-un ragaz de cateva luni ca sa aiba timp sa puna pe picioare business-uri noi si europene. Nu inventivitatea le lipseste, un exemplu edificator fiind batalia politica pentru monopolul asupra firmelor de colectare selectiva a gunoaielor, obligativitate UE, dar amanata romaneste.
Coruptia, ANI, CSM, conflictele de interese si incompatibilitatile sunt uitate, acum ca sacii au fost urcati in caruta europeana. Ce alta explicatie poate fi pentru alegerea lui Anton Pandrea in fruntea CSM-ului? Sa nu mai conteze, nici chiar pentru Monica Macovei, care l-a votat in unanimitatea generala, faptul ca Pandrea a facut parte din “completul rosu”, cel care la comanda lui Iliescu a blocat retrocedarea caselor nationalizate, decizie pentru care si acum mai platim la CEDO? Sa nu fi stiut Basescu acest amanunt, atunci cand i-a urat succes lui Pandrea, taind astfel cheful altor candidati si dand senzatia ca alegerea a fost un aranjament politic? Dublul limbaj, specialitatea politicienilor autohtoni, de-abia acum isi demonstreaza valentele. Va fi interesant de urmarit cat de departe se poate ajunge si cam cate masti vor cadea.
