Nu ne vindem decat tara

Jocul de-a benzina scumpa-ieftina, neverosimil pentru o economie de piata functionala, a starnit interesul pentru ceea ce se afla in spatele cortinei Petrom-OMV: cum a fost semnat contractul de privatizare si care sunt elementele sale secrete si secretizate. S-ar putea ca saptamana aceasta sa aflam mai multe daca partile care au semnat contractul isi vor respecta promisiunile de a furniza clarificari. Deocamdata, unul ca ministrul Economiei Seres afirma ca acest contract a fost semnat in conditii deosebit de dezavantajoase pentru statul roman, inclusiv amanetarea pe 40 de ani a resurselor sale de petrol. Negociatorul contractului, Dan Ioan Popescu, riposteaza ca actualul ministru al Economiei nu stie sa citeasca si ca fara aceasta deficienta de lectura n-ar mai fi nici o problema. Ne vine greu sa intelegem totusi de ce o companie ca OMV incearca intai plafonul maxim la preturi pentru ca apoi sa dea inapoi consumatorului un bacsis de… zece bani. Acest zigzag derizoriu trebuie sa aprinda undeva o luminita. Unde, nu stim. Cu acest prilej s-au adus tot felul de acuzatii in legatura cu modul de privatizare. Daca ele se dovedesc adevarate, ne aflam in fata celei mai monstruoase vanzari de avutie, efectuata tocmai de cei care au lansat pe vremuri sloganul postcomunist “Nu ne vindem tara”. El ar fi transformat in contrariul lui , adica “Nu ne vindem decat tara”. Pornind de la Petrom ajungem la tot felul de contracte de privatizare care miros la fel. Daca macar ar fi fost privatizare pura. Dar sa vinzi societati de stat altor societati de stat din strainatate, cum s-a intamplat si in cazul RomTelecom, inseamna doar a etatiza cu alte maini, lasandu-i altui conglomerat statal sa decida in sectoare vitale, strategice. O discutie deschisa asupra tuturor acestor aspecte, nu numai in legatura cu modul necomercial cum este stabilit pretul la pompa, ar permite sa cunoastem ce s-a intamplat, daca am ajuns la un transfer de proprietate benefic economiei de piata sau la unul de suveranitate, securitate nationala, la un transfer de monopol. Cum s-au acceptat asemenea clauze drastice care permit privatizatorului de stat austriac o situatie de monopol in Romania, incomparabil cu cerintele economiei libere? Inseamna oare ca licitatia nu a fost licitatie si ca o data cu actiunile Petrom au fost cumparate si anumite decizii? Pentru a elimina astfel de semne de intrebare, ambele parti implicate ar trebui sa fie primele interesate in elucidarea cazului. Poate si Comisia Uniunii Europene va fi interesata de acest fel de privatizare si daca ea a fost facuta in conformitate cu principiile economiei libere. Doar nu numai autostrazile si securizarea frontierelor apartin jurisdictiei organelor UE. In ce ne priveste, nu pot exista prea multe explicatii pentru acceptarea unor clauze de privatizare atat de paguboase. Chiar simpla lor formulare in cadrul unor negocieri exprima o indrazneala care nu si-ar gasi locul intre parteneri egali. Elucidarile nu se pot lasa asteptate prea mult, mai ales ca ursul infometat din padurea vieneza a iesit imprudent din barlog.