Înainte de a pleca astăzi la Bruxelles, Klaus Iohannis a avut ieri primele întâlniri oficiale cu reprezentanții SUA și Marii Britanii. Cele două țări sunt interesate de agenda de politică externă și internă a noului președinte, în condițiile volatilității situației politice și strategice din regiune.
La întâlnirea avută de Victoria Nuland la Ministerul de Externe, ministrul Bogdan Aurescu a ținut să reconfirme „interesul României privind aprofundarea și extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA”. Este o precizare importantă, menită să confirme continuitatea și predictibilitatea politicii externe românești, dar nu pentru a primi asigurări din partea lui Bogdan Aurescu a venit doamna Nuland la București, pentru că Departamentul de Stat nu are emoții în legătură cu angajamentul atlantic al lui Aurescu. Semnele lor de întrebare sunt la Cotroceni.
Traian Băsescu a fost un partener dificil atât pentru americani, cât și pentru europeni, cu toane și răbufniri naționaliste uneori, dar a fost un partener predictibil, al cărui angajament euro-atlantic a fost dincolo de orice îndoială. Era firesc, așadar, ca principalii parteneri strategici ai României, Statele Unite și Marea Britanie (celebra Axă București – Londra – Washington a lui Traian Băsescu), să își trimită emisarii la București pentru a lua pulsul politic al noului președinte, Klaus Iohannis, și pentru a verifica dacă se pot aștepta la același angajament și la aceeași politică externă predictictibilă.
Semne de întrebare existau și erau legitime, dincolo de lipsa de experiență și a faptului că președintele Iohannis era practic un necunoscut în cercurile diplomatice internaționale înaintea alegerii sale în funcție. Cel mai mare dintre ele privește faptul că domnul Iohannis l-a menținut în funcția de consilier, în pofida protestelor societății civile, pe Dan Mihalache, prezentat, de altfel doamnei Nuland drept șef al Cancelariei Prezidențiale. În această calitate, domnul Mihalache conduce administrația prezidențială, face și desface cam totul în materie de politică. Este cel mai apropiat colaborator al președintelui, echivalentul românesc al White House Chief of Staff. Or, în noiembrie 2012, după ce a fost declarat incompatibil, Dan Mihalache a declarat într-un interviu acordat României libere că este necesară modificarea Legii Agenției Naționale de Integritate. Ambasadorul Statelor Unite, Mark Gitenstein, a avertizat că orice inițiativă de modificare a Legii ANI ar atrage după sine rediscutarea sau anularea Parteneriatului Strategic româno-american. În replică, Dan Mihalache, care era secretar general al Guvernului, a declarat la vremea respectivă: “Pe mine personal mă lasă rece această declarație (a lui Mark Gitenstein, n.n.). Și parteneriatul româno-american. Dacă parteneriatul româno-american stă în domnul Horia Georgescu (șeful ANI), mai bine fără”.
Atunci, Victor Ponta l-a demis pe Mihalache pentru această declarație. Acum, din poziția de șef al cancelariei prezidențiale, Dan Mihalache are niște explicații de dat partenerilor americani privind sentimentele sale față de Parteneriatul Strategic, dar și față de ANI. Mai important, aceleași explicații, dar și o serie de asigurări în acest sens trebuie să le ofere și Iohannis. Atât Victoria Nuland, cât și șefii săi, John Kerry, Joe Biden și Barack Obama, au subliniat că Statele Unite au făcut din combaterea corupției în această parte a Europei o prioritate strategică, iar doamna Nuland a venit la București (și) pentru a vedea dacă America poate conta pe Iohannis în această luptă. În interviul acordat Mediafax, Nuland a reafirmat, de altfel, această poziție americană, potrivit căreia „combaterea corupției este o chestiune de securitate națională nu doar de consolidare a democrației”. Or, domnul Iohannis, dincolo de apropierea de Mihalache, are el însuși pe rol un proces de incompatibilitate și a evocat, la rândul său, modificarea Legii ANI.
Lecția Ponta
Iohannis nu trebuie să își facă iluzia că americanii se vor mulțumi cu respectarea angajamentelor militare și de politică externă și cu contractele companiilor americane în domeniul energiei și vor închide ochii la eventuale încălcări ale statului de drept. De altfel, chiar și în zona de business, doamna Nuland a reluat nemulțumirile americane privind haosul politicii fiscale a guvernului, abundența de ordonanțe de urgență și lipsa de predictibilitate a guvernului, dar mesajul principal a fost în direcția consolidării statului de drept, unde „mai sunt încă multe de făcut”.
Mesajul general al doamnei Nuland a fost că Statele Unite privesc cu bunăvoință și încredere noua structură de putere din România și pe președintele Iohannis, dar aceasta este o tradiție americană. De ea s-a bucurat și Ponta, până la vara lui 2012 și până la marțea neagră. După aceea Ponta a pierdut complet încrederea americanilor, iar acum nu mai are nici o credibilitate. Cu toate acestea americanii nu au uitat și așteaptă o rezolvare a acestor două anomalii ale statului de drept. Nuland a vorbit explicit despre „măsuri pe care le așteptăm cu interes în ceea ce privește statul de drept (…) printre care acuzarea înalților oficiali, renunțarea la legea amnistiei din marțea neagră și la lipsa impunității politicienilor”. Iohannis trebuie să fie prevenit că americanii nu te cred decât o singură dată pe cuvânt.
Testul aprofundării Parteneriatului Strategic cu SUA va fi dat de determinarea cu care Klaus Iohannis se va arăta dornic să susțină statul de drept și să sprijine lupta anticorupție. Evoluția Parteneriatului este cântărită însă în cadrul unor reuniuni comune româno-americane, care au loc anual la diferite niveluri, unde se identifică oportunitățile de cooperare și eventualele obstacole, reuniuni care au loc la propunerea și inițiativa părții române. Or, până acum, administrația prezidențială nu a avut timpul, prezența de spirit sau compentența să pună pe masă o agendă a Parteneriatului Strategic pentru 2015.
