Chiar dacă trece de Curtea Constituţională, Legea lustraţiei va avea de înfruntat dezordinea arhivelor PCR, lipsa de personal de la CNSAS şi perspectiva proceselor lungi.
Potrivit Legii lustraţiei adoptate de Parlament, verificarea celor care se pregătesc să ocupe funcţiile publice interzise vreme de cinci ani foştilor responsabili comunişti este făcută de cercetătorii de la CNSAS. La cererea Autorităţii Electorale Permanente în cazul demnitarilor aleşi şi la cererea şefilor de instituţii în cazul demnitarilor numiţi, CNSAS începe verificarea declaraţiilor pe proprie răspundere pe care persoanele în cauză au obligaţia de a le depune în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Astfel, dacă cineva îşi doreşte să fie ales parlamentar, să fie numit/să rămână în fruntea unei instituţii publice, trebuie să dea o declaraţie pe propria răspundere cum că nu a ocupat nici una dintre funcţiile comuniste prevăzute de Legea lustraţiei. În urma verificărilor în arhivele Partidului Muncitoresc din România, ale Partidului Comunist, ale Uniunii Tineretului Comunist etc., se întocmeşte „o notă de constatare” care spune dacă cetăţeanul respectiv „a făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″ sau nu. Calitatea de parte a regimului comunist trebuie să fie confirmată apoi de instanţă, existând posibilitatea de contestaţie şi recurs. Dar interzicerea accesului la o demnitate publică sau demisia din cea deţinută deja vine numai după ce despre calitatea de „persoană care a făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist” a fost pronunţată în instanţă o decizie irevocabilă. Or, experienţa CNSAS în materie de foşti ofiţeri şi colaboratori ai Securităţii ca poliţie politică arată că astfel de procese pot dura şi câţiva ani.
Legea lustraţiei nu reglează accesul la arhivele PCR
Dar dincolo de obstacolul juridic şi de cel de constituţionalitate, nedepăşit încă (PSD a strâns semnăturile necesare pentru contestarea legii la Curtea Constituţională), aplicarea Legii lustraţiei întâmpină mari probleme practice. Spre deosebire de arhiva fostei Securităţi, foarte bine organizată, arhiva Partidului Comunist nu a fost păstrată în aceeaşi ordine. În ultimii ani, Arhivele Naţionale au început să sorteze aceste documente (3,5 km liniari în 2008, cu 33% mai mult decât în 2007) şi să le treacă concomitent în format electronic, dar acest proces este departe de a se fi încheiat. Inventarierea uriaşului fond de documente provenind de la Comitetul Central al PCR nu s-a finalizat, iar în privinţa judeţelor, gradul de ordonare a documentelor variază în funcţie de cât de acute au fost/sunt problemele, precum lipsa de personal specializat, lipsa spaţiilor de depozitare etc. Dezordinea iniţială a fost agravată la începutul anilor ’90, când cantităţi importante de documente au fost mutate dintr-un judeţ în altul.
CNSAS nu face faţă volumului de verificări
Presupunând însă că documentele PCR, UTC etc. vor ajunge la CNSAS, cum au ajuns şi mare parte din arhivele Securităţii în 2005, cei 140 de cercetători CNSAS nu au cum să facă faţă volumului de muncă pe care „o notă de constatare” îl presupune. Este vorba de un act administrativ cu efecte directe asupra vieţii persoanei verificate din moment ce aceasta nu va mai avea voie să ocupe o funcţie publică foarte importantă timp de cinci ani. De altfel, în acest moment CNSAS nu face faţă foarte rapid nici cererilor de verificare actuale, legate de statutul de ofiţer sau colaborator al Securităţii ca poliţie politică. Pe lângă cei 50.000 de candidaţi în alegerile locale sau pe lângă cele câteva mii pentru parlamentare, CNSAS face verificări şi în privinţa magistraţilor sau a revoluţionarilor. Se pare că în circa doi ani au fost verificaţi în jur de 1.000 de magistraţi din circa 5.000 şi 2.000 de revoluţionari cu certificate din 8.000.
