Mihnea Motoc și George Maior au fost avansați în gradele diplomatice, între 1992 și 1998, fără respectarea prevederilor statutului diplomaților.
Cei doi au fost crescuți și sprijiniți în cariera diplomatică și politică atât de fostul premier Adrian Năstase, cât și de ministrul Teodor Meleșcanu. Avansările în gradele diplomatice și modul de acordare a acestora la nivelul Ministerului Afacerilor Externe au reprezentat un subiect tabu pentru societatea româ-nească după 1989. Presa a relatat de-a lungul ultimilor 27 de ani cum unele odrasle ale politicienilor, diplomaților și afaceriștilor conectați la cercurile puterii au fost plasate în funcții-cheie ale diplomației românești.
În paralel, diplomații fără proptele politice, dar bine pregătiți profesional, așteptau tacit la coadă să fie avansați în grad sau să prindă vreo misiune în străinătate.
„România liberă“ prezintă în exclusivitate cum au reușit cei doi diplomați să urce pe treptele carierei între 1991 și 2004. De altfel, CV-urile lui Motoc și Maior par trase la indigo, după un tipar dinainte stabilit.
Mihnea Motoc, ambasador la doar 32 de ani
Sub guvernarea “tehnocrată”, premierul Dacian Julien Cioloș l-a numit pe ambasadorul Mihnea Motoc la conducerea Ministerului Apărării Naționale. Până să ajungă pe această funcție, Motoc a fost diplomat de carieră și unul dintre cei mai răsfățați „copii” ai Ministerului Afacerilor Externe. A beneficiat de o „carieră accelerată”: la doar 32 de ani a fost numit ambasador al României în Olanda. A fost cel mai tânăr ambasador pe care l-a dat România vreodată. Se întâmpla în anul 1999, după ce Motoc petrecuse doar opt ani în slujba Ministerului de Externe. În diplomație, gradul de ambasador este echivalentul gradului de general în Armată.
Dar avansarea accelerată în gradele diplomatice a lui Mihnea Motoc s-a făcut ilegal, de trei ori consecutiv, fără a se ține cont de legea care reglementa avansările în gradele diplomatice.
Nepot de procuror general adjunct comunist
Mihnea Motoc a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității București în anul 1989. Un an mai târziu a fost angajat ca procuror stagiar la procuratura din Bolintin Vale, iar la scurt timp s-a transferat la procuratura Sectorului 2, din București. Atracția față de sistemul de justiție nu pare deloc întâmplătoare. Potrivit unor publicații, Mihnea Motoc a fost nepotul lui Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al României în ultima perioadă a regimului comunist, sub Nicolae Ceaușescu. În decembrie 1989, procurorul Gheorghe Diaconescu a fost trimis la Timișoara (de către Nicolae Ceaușescu, personal) pentru a găsi o „soluție” privind victimele din perioada 16-20 decembrie 1989. După ’90, Diaconescu a devenit un avocat de succes și i-a apărat pe generalul Mihai Chițac în “dosarul Revoluției”, dar și pe fostul premier Adrian Năstase în dosarul legat de averea sa.
Coleg de master în ’91, în SUA, cu Maior
În timp ce Motoc își făcea stagiatura de procuror la București, studia și în Franța. Astfel, tot în 1990, a început studiile post-universitare în Drept la Universitatea din Nisa, pe care le-a terminat în 1991. Deși era la început de carieră în magistratură, Mihnea Motoc a preferat să dea concurs pentru un post în MAE. Astfel, a ajuns să fie angajat pe postul de „referent relații” în Ministerul Afacerilor Externe, condus pe atunci de Adrian Năstase. Tot în 1991, Motoc a plecat în Statele Unite ale Americii pentru a urma cursurile unui master în Drept Internațional Public și Comparativ la Universitatea “George Washington”. Printre colegii de master se afla și tânărul George Maior, care avea să devină șeful Serviciului Român de Informații, iar ulterior ambasador în SUA.
Avansat la gradul de atașat de către Adrian Năstase
Reîntors în Centrala MAE, Mihnea Motoc a fost propus pentru gradul de atașat la data de 10 iunie 1992. În aceeași zi i-a și fost acordat gradul diplomatic de atașat, conform informațiilor furnizate de MAE la solicitarea RL. Dar cine anume l-a propus spre avansare pe Motoc nu se știe, pentru că MAE încă păstrează secretomania în jurul acestui subiect. În schimb, ministerul a dat un răspuns vag, în care se precizează doar că propunerea fost făcută de „comisia pentru acordarea de grade diplomatice și consulare, ca organ colegial, a făcut propunerile pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare, asumate în unanimitate de către toți membrii (…)”.
MAE a mai precizat că avansarea în grad diplomatic a fost aprobată de către conducătorul instituției, prin ordin de ministru. În acea perioadă, în fruntea ministerului se afla Adrian Năstase, care a condus instituția în perioada iunie 1990 – noiembrie 1992. Practic, avansarea în grad a fost girată de ministrul Adrian Năstase.
Conform legii, 14 ani de stagiu de la atașat la consilier
Avansările în gradele diplomatice au fost reglementate în perioada 1990 – 2003 prin Hotărârea de Guvern 1.070/1990, care aproba Statutul Corpului Diplomatic și Consular al României. La articolul 8 din aceas-tă Hotărâre au fost prevăzute stagiile minime care sunt necesare pentru avansarea de la un grad diplomatic la altul. Astfel: trei ani de la atașat la secretar III; patru ani de la secretar III la secretar II; trei ani de la secretar II la secretar I; patru ani de la secretar I la consilier.
Articolul 9 din Statut prevede că membrii Corpului Diplomatic pot fi admiși la examen sau concurs, în mod excepțional, la împlinirea a jumătate din stagiul cerut pentru gradul respectiv, dacă au obținut în aprecierile profesionale “din ultimii doi ani” calificativul și recomandările de avansare necesare. De aceas-tă prevedere pot beneficia și persoanele care au titluri științifice sau desfășoară activitate științifică în domeniul relațiilor externe. „Avansările la excepțional sus-menționate nu pot depăși 10% din totalul avansărilor din anul în curs pentru gradul respectiv. Aceas-tă prevedere nu se referă la gradele de prim-secretar și consul, care se acordă pe bază de concurs”, se mai menționează la articolul 9.
Prima avansare, semnată de Meleșcanu, ilegală
Avansarea în gradele diplomatice ulterioare ridică numeroase semne de întrebare în legătură cu cariera diplomatică a lui Mihnea Motoc. După ce a devenit atașat, prin semnătura lui Adrian Năstase pe 10 iunie 1992, Motoc a fost a fost avansat la gradul de secretar III pe data de 1 septembrie 1993. Între iunie ’92 și septembrie ’93 nu trecuseră, însă, decât un an și trei luni, adică nici măcar jumătate din stagiul minim, cel de trei ani necesar între gradele diplomatice de atașat și secretar III. Cu alte cuvinte, Motoc a fost nu doar avansat „la excepțional”, ci de-a dreptul ilegal, nemaivorbind de faptul că MAE nu a comunicat nimic despre argumentele pentru care Motoc ar fi meritat avansarea „la excepțional”. Ordinul de avansare în gradul de secretar III a fost semnat atunci de ministrul Teodor Meleșcanu.
Alte două avansări ilegale, semnate tot de Meleșcanu
Pentru avansarea în gradul de secretar II, Motoc a dat examenul pe data de 1 august 1995. Adică la un an și 11 luni de la anterioara avansare. După cum am văzut anterior, stagiul minim între secretar III și secretar II era de patru ani, deci, din nou, la Motoc nu s-a respectat nici măcar condiția „la excepțional”, cea de bifare a minimum jumătate de stagiu (adică doi ani din patru). Ordinul de avansare a fost semnat tot de ministrul Meleșcanu. După fix un an de zile, în august ’96, Motoc a fost avansat în gradul de -prim-secretar. Și această avansare a fost ilegală, Motoc nu ar fi putut fi avansat în grad decât după minimun un an și jumătate, adică jumătate din stagiul legal de trei ani. Tot Meleșcanu a semnat și acest ordin de avansare.
Consilier legal, dar tot excepțional
Gradul de consilier diplomatic l-a obținut pe data de 5 octombrie 1998, adică la doi ani și două luni de la anterioara avansare. De data aceasta, s-a respectat măcar jumătatea stagiului minim de avansare (de patru ani între secretar I și consilier). Totuși, firește, vorbim de încă o avansare „la excepțional”. La acea dată, Motoc era directorul general al Departamentului European și Euro-Atlantic din cadrul MAE. Ulterior, în 1999, Motoc a fost uns ambasador al României în Olanda și reprezentant permanent al României la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC). Avea abia 32 de ani și fusese deja avansat de patru ori “la excepțional” iar trei din cele patru avansări fuseseră ilegale.
Din nou sub aripa lui Năstase
Reîntors în țară în 2001, premierul de atunci Adrian Năstase l-a numit secretar de stat pentru integrare euro-peană și afaceri multilaterale în Ministerul Afacerilor Externe. Pe data de 1 octombrie 2001, a fost numit în funcția de ministru consilier. Pe lângă această funcție, Motoc a fost în paralel și președintele Autorității Naționale de Securitate, Coordonator Național al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, președinte al Comisiei Interministeriale pentru aderarea României la NATO și șef al delegației României la negocierile pentru aderarea la NATO. Prin decretul prezidențial 1.063 din 2002, semnat de președintele Ion Iliescu, Mihnea Motoc a primit gradul diplomatic de ambasador. Un an mai târziu, regimul Năstase – Iliescu l-a uns în funcția de reprezentant permanent al României la ONU, în SUA, pentru o perioadă de cinci ani. La expirarea mandatului a fost numit în funcția de șef al Reprezentanței României pe lângă UE.
În ciuda numeroaselor insistențe ale RL, Motoc nu a dorit să comenteze subiectul.
Fostul șef al SRI, promovat de două ori „la excepțional“
Ambasadorul României în SUA și fost șef al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior a fost și el un răsfățat al Centralei din Ministerul Afacerilor Externe. La fel ca Motoc, Maior a absolvit Facultatea de Drept (dar la Cluj, la “Babeș Bolyai”, în anul 1991). Tot în ’91, a fost trimis în SUA să facă un master în Drept Internațional Public și Comparativ la Universitatea “George Washington”. Acolo, a fost coleg de an chiar cu Mihnea Motoc.
Adrian Năstase l-a „atașat“ și pe Maior
După absolvirea masteratului american, pe 8 octombrie 1992, Maior a fost propus pentru gradul de atașat la Ministerul Afacerilor Externe. Gradul de atașat i-a fost acordat pe 11 noiembrie 1992. Tot de către o comisie ținută la secret de MAE. Pe atunci, în fruntea ministerului se afla Adrian Năstase, prieten la cataramă cu Liviu Maior, tatăl lui George Maior. Liviu Maior a fost ministru al Învățământului în perioada 1992-1996, apoi senator PSD până în 2000. La alegerile din 2000, Liviu Maior nu s-a mai regăsit pe lista candidaților PSD, dar președintele Ion Iliescu a avut grijă să îl trimită ambasador în Canada.
O altă legătură interesantă a fost prezentată de presă, care a menționat că Liviu Maior și generalul SIE Ioan Talpeș au fost colegi de facultate și au absolvit cursurile universitare în același an. În timp ce Maior senior era ministrul Invățământului, Talpeș era șeful Serviciului de Informații Externe (1992-1997). Mai târziu, cei doi s-au reîntâlnit, fiind colaboratorii și subalternii lui Ilie Ceaușescu la Institutul de Istorie Militară din București. În plus, George Cristian Maior a fost chiar nașul fiului lui Talpeș.
Meleșcanu l-a avansat ilegal
Cu asemenea proptele, lui George Maior i s-a trasat o carieră de succes în MAE. La data de 1 septembrie 1994, a fost avansat în gradul de secretar III. Nu în trei ani, cât prevede legea ca stagiu minim, ci într-un an și 11 luni. Deci, ca și în cazul lui Motoc, “la excepțional”, dar măcar cu respectarea prevederii referitoare la trecerea a jumătate din stagiul minim.
După un an și 11 luni, Maior a fost avansat la gradul de secretar II. Dar, pentru a fi avansat în acest grad, trebuia să treacă măcar jumătate din stagiul minim de patru ani, adică doi ani. Nu s-a întâmplat asta. Se întâmpla, ca și în cazul lui Motoc, tot în mandatul de ministru de Externe al lui Teodor Meleșcanu. În perioada 1997 – 1999, Maior a fost trimis ca însărcinat cu afaceri la Ambasada României în Irlanda. Între timp, pe 5 octombrie 1998, a fost avansat în gradul diplomatic de secretar I. “La excepțional”, dar legal.
După câștigarea alegerilor de către PSD în 2000, Maior a fost propulsat în funcția de secretar de stat și șef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică și Politică de Apărare din Ministerul Apărării Naționale. Prin decretul prezidențial 644 emis pe 24 august 2004, președintele Ion Iliescu l-a ridicat în gradul de ambasador. La scurt timp, a fost ales senator de Alba pe listele PSD. La data de 4 octombrie 2016, Maior a fost validat de Parlament ca director al SRI.
Nici George Maior nu a dorit să comenteze traseul său diplomatic.
LEGĂTURI PRIMEJDIOASE. Maior, vacanță în Toscana cu Coldea, Ghiță și Dîncu
În toiul scandalului public legat de abuzurile SRI și dispariția fostului deputat Sebastian Ghiță, preşedintele Comisiei parlamentare de control al SRI, Adrian Ţuţuianu, a detonat o bombă. Acesta a dezvăluit că, în vacanţa din Toscana, nu au fost împreună doar Florian Coldea şi Sebastian Ghiţă, ci şi directorul Serviciului Român de Informaţii de la acea vreme, George Maior, precum şi fostul vicepremier Vasile Dîncu. „Domnul George Maior a dat comisiei de control intern (comisie a SRI – n.r.) anumite explicaţii. Nu au fost împreună, de exemplu, în Insulele Seychelles. Nu există această informaţie. În Toscana, da”, a spus Adrian Ţuţuianu.
ARGUMENT. MAE: avansări ilegale din cauza programului de vară
RL a solicitat un punct de vedere Ministerului Afacerilor Externe în legătură cu avansările ilegale în gradele diplomatice. Iată explicația MAE: „În privința modalității de stabilire a datelor cu care s-a realizat fiecare promovare: examenul de promovare în grad diplomatic se organiza într-o singură sesiune, de regulă, în fiecare an. (…) Pentru a se asigura șanse egale de participare pentru toate persoanele eligibile, inclusiv diplomaților din Serviciul Exterior care să poată să se alăture celor din Centrala ministerului, probele de concurs se desfășurau în timpul verii astfel încât, în perioada concediilor, personalul de la misiuni să se poată deplasa în țară. (…)”, a transmis Direcția Purtător de Cuvânt și Comunicare a MAE, pe 22 martie 2017.
Cu alte cuvinte, încălcările de lege în privința stagiilor minime dintre grade nu s-ar datora favorizării unor candidați, ci programului de concurs de vară.
