Surse din prima echipă care a anchetat evenimentele din 13-15 iunie 1990 fac dezvăluiri cutremurătoare.
Conform unor surse din cadrul anchetei inițiale, actuala echipă de procurori militari nu a făcut cercetări în privința implicării unor lideri din eșaloanele 2 și 3 ale puterii care au participat efectiv la aducerea unor mase de muncitori în București pentru reprimarea manifestanților. Nu a fost clarificat gradul de implicare a fostului consilier al prim-ministrului Petre Roman, și anume Adrian Sârbu. Acesta s-ar fi ocupat personal de chemarea a 2.000 de muncitori de la Combinatul Siderurgic din Galați.
Aceștia s-au deplasat cu o garnitură de tren pe 14.06.1990, pentru a participa la reprimarea manifestațiilor din București. Din datele existente rezultă că aceștia au fost înarmați cu bâte. La dosarul 75/P/1998, printre documentele ridicate de la Regionala CF Galați se află și o adresă semnată de Plătică Vidovici, președintele CFSN Galați, în care acesta cere directorului regionalei să pună la dispoziție, din ordinul consilierului prim-minsitrului, domnul Adrian Sârbu “…o garnitură de tren pentru deplasarea la București a 2.000 de muncitori pentru măsuri de ordine”.
Pentru clarificarea situației s-ar impune administrarea mai multor probe printre care ridicarea tuturor documentelor de la Guvern cu privire la deplasarea muncitorilor de la Galați la București pe 14.06.1990 și identificarea tuturor persoanelor vinovate de organizarea, transportul, înarmarea și plata celor care au participat la contramanifestație.
Implicarea serviciilor secrete
În momentul de față nu este clarificată și nici investigată participarea persoanelor din cadrul serviciilor de informații, cu toate că ar exista destule probe din care reiese implicarea acestora în represiunea manifestanților.
Astfel, atât la dosarul penal 74/P/1998, cât și la dosarul penal 75/P/1998 există probe din care se poate trage concluzia că în acțiunea de represiune violentă a manifestației din Piața Universității au fost implicate cel puțin trei servicii secrete românești, Serviciul Român de Informații, Direcția de Informații a Armatei (DIA) și UM 2015, serviciul de informații al poliției, celebrul „Doi și un sfert“.
Cu privire la SRI, pe lângă fostul director Virgil Măgureanu, au mai fost puși sub învinuire și alți ofițeri, deci implicarea a fost evidentă și mult mai amplă.
Dovada cea mai concludentă a implicării ofițerilor DIA este chiar devastarea sediului Asociației „21 Decembrie 1989“ la această acțiune participând exclusiv cadre militare ale fostului Batalion 404 –Buzău, unitate din structura fostei Direcții de Informații a Armatei. Din păcate, făptașii nu au fost identificați nici până azi.
Atac la Ion Rațiu
În privința fostei “Doi și un sfert”, în cadrul cercetărilor din dosarul 75/P/1998, a fost pus sub învinuire colonelul Dimitrie Borislavski, zis “Kuki”, cumnatul fostului prim-ministru Petre Roman. Acesta a condus un grup de mineri care a devastat sediul “Ligii Studenților”, dar și sediul Universității București. Minerii au ridicat de acolo un camion cu mai multe lucruri ce au fost găsite ulterior la sediul UM 2015. Deși Borislavski a fost pus sub învinuire în anul 2000, actuala echipă de procurori militari l-a pier-dut din vedere pe acesta. Astfel, ancheta nu a mai fost continuată pentru a se stabili cine i-a ordonat ofițerului să devasteze împreună cu minerii sediul Ligii Studenților și să sustragă bunurile respective.
Un alt element care indică implicarea ofițerilor UM 2015 se regăsește în dosarul 558/P/1990 în care au fost trimiși în judecată pentru furt două cadre active, colonelul Ion Nicolae și colegul său Corneliu Dumitrescu. Cei doi, împreună cu minerul Petre Danciu, au condus un grup mai mare de mineri către locuința liderului PNȚCD Ion Rațiu pentru a-i devasta domiciliul. Printre cei care au condus grupul se afla și Nicolae Cămărășescu, fost ofițer al Securității, pe care toți minerii îl strigau cu apelativul “KGB”.
Din rechizitoriul întocmit în cauză rezultă că după ce grupul de mineri condus de cele două cadre militare a pătruns în locuința lui Ion Rațiu, în timp ce imobilul era distrus, a fost găsită suma de 100.000 de dolari. Banii ar fi fost sustrași, cei doi ofițeri oferindu-i 10.000 de dolari minerului Petre Danciu pentru ca acesta să-și țină gura.
Mineri de încredere
Redăm declarația minerului, audiat la 26 noiembrie 1997:
“Când am intrat în vorbă cu cei doi civili, Ion Nicolae mi-a arătat legitimația că este ofițer de poliție și mi-a zis «Noi suntem cu voi». Celălalt civil, pe care tot atunci l-am cunoscut, era subofițer de poliție și se numește Dumitrescu Cornel…Ion Nicolae mi-a spus să iau niște mineri de încredere și să mergem în Piața Amzei că acolo este un partid și au arme. Am fost acolo cu un autobuz de armată în care s-au urcat 30-40 de mineri și eu am mers cu ei…tot în aceeași mașină s-au urcat cei doi lucrători de poliție…am venit înapoi în piață de acolo, împreună cu Ion Nicolae și Dumitrescu Cornel, am mers acasă la domnul Rațiu.
Mai înainte să mergem la domnul Rațiu în zona Universității am mai fost la un partid…. Printre mineri erau unii care nu erau mineri, dar erau îmbrăcați în salopete negre, de mineri…De la partidul respectiv, col. de poliție mi-a zis să iau un televizor color. Eu nu am vrut să îl iau, dar nu m-a lăsat un ofițer de armată…De acolo, de la partidul respectiv, m-am dus cu cei doi lucrători de poliție acasă la domnul deputat Ion Rațiu. Acasă la domnul Rațiu am fost cu mașina cu cei doi polițiști. Eu am luat niște lucruri dintr-un dulap și am cărat tot ce am luat la Ministerul de Interne, la camera numărul 28. Am luat niște dosare, un cântar electric, o stație și săculeții de bani în care se aflau 80.000 de dolari. Dolarii i-am împărțit cu cei doi lucrători de poliție….Când eram la Ministerul de Interne, a venit un ofițer superior din Ministerul Apărării pe la 1.30 noaptea. Eu fusesem ziua cu cei doi polițiști și noaptea am fost cu ofițerul care era ministrul Stănculescu. Deplasarea s-a făcut cu un autobuz militar în care se aflau mineri și cu o basculantă, cu o Rabă, în care erau tot mineri. Acum, când ne-am dus noaptea l-am găsit pe domnul Rațiu acasă. A fost luat și așezat în bena basculantei și de acolo a fost dus la Palatul Victoriei…”.
Toate aceste date relevă clar implicarea serviciilor secrete în reprimarea manifestațiilor din iunie 1990.
„Grupul Dâmbovița“ de la SRI
Asociația „21 decembrie 1989“ susține că imediat după începerea manifestației din Piața Universității, în primăvara anului 1990, la nivelul SRI, s-a înființat, sub comanda directă a lui Virgil Măgureanu, “Grupul Dâmbovița”. Acesta avea ca obiectiv monitorizarea fenomenului “Piața Universității”, în scopul obținerii de informații cu privire la stabilirea identității cât mai multor participanți.
Zilnic, cadrele SRI se infiltrau în rândul manifestanților reușindu-se, asftel identificarea mai multor persoane, inclusiv elevi, a căror nume au fost puse pe liste care au ajuns direct la grupurile de mineri.
În paralel, un grup asemănător, cu aceeași sarcină, funcționa la UM2015. Ofițeri ai acestei unități s-au cazat chiar la etajele 5 și 6 de la Hotelul Intercontinental pe perioada manifestației. Ei au filmat și fotografiat demonstranții, apoi i-au identificat și trecut pe liste. Acestea au ajuns tot pe mâna minerilor care au devastat sediile partidelor, asociații și locuințe particulare.
Unul dintre ofițerii UM 2015 care a fost cazat în acea perioadă este Florian Șurghie, devenit ulterior judecător militar, în prezent avocat.
Pentru stabilirea corectă a gradului de implicare a serviciilor secrete s-ar impune ridicarea din ordinele celor trei unități a tuturor documentelor întocmite în legătură cu implicarea acestora în activitățile de supraveghere din Piața Universității, identificarea și audierea cadrelor de execuție implicate, audierea fostului ofițer Florian Șurghie, audierea liderilor care au primit listele de la SRI și 2015, ridicarea de la MApN a documentelor întocmite cu ocazia intervenției Batalionului 404-Buzău pentru devastarea sediului Asociației „21 Decembrie 1989“.
Miron Cozma nu a fost singurul lider sindical implicat
Din declarațiile luate de la Petre Danciu (învinuit 26 noiembrie 1997), Nicolae Cămărășescu (învinuit 13 decembrie 2005) și Frideric Cârlig (martor 31 mai 2006) rezultă existența unei legături mai vechi și cu caracter special între guvernanți și liderii minerilor.
Redăm declarația edificatoare a lui Frideric Cârlig: “La prima mineriadă, de la sfârșitul lunii ianuarie 1990, am participat la solicitarea liderului de sindicat de atunci, Torsan Emil, precum și a lui Ilinescu Constantin…Atunci ne-am dus cu trenul în număr mare pentru a susține Guvernul și noua putere față de pretențiile partidelor de opoziție de a fi admise și ele la guvernare. În mod deosebit eram îndemnați să protestăm împotriva lui Corneliu Coposu și Ion Rațiu…
La cea de-a doua mineriadă, din februarie 1990, am participat de asemenea, la chemarea acelorași persoane Torsan, Ilinescu, Cămărășescu și alții, însă din câte îmi amintesc atunci a fost în Valea Jiului și o delegație condusă de Gelu Voican Voiculescu și care a sosit cu elicopterul…Acesta i-ar fi îndemnat să vină la București să sprijine Guvernul dacă dorim să ni se mărească salariile…Ion Iliescu a fost de acord cu soluționarea cererilor noastre…Fac precizarea că la acea întâlnire au luat parte Năpău Ioan, precum și Nicolae Cămărășescu”.
Este evident că între conducerea politică din 1990 și liderii minerilor din Valea Jiului a existat o legătură care a adus avantaje în schimbul folosirii forței brute.
Cu privire la acest tip de legătură au fost audiați toți liderii minerilor din Valea Jiului, toți recunoscând că au făcut parte din acest joc, motiv pentru care au și fost puși sub învinuire pentru infracțiunea de subminare a puterii de stat, măsură procesuală luată în anul 2000.
În mod inexplicabil, actuala echipă de procurori militari a păstrat doar învinuirile aduse lui Miron Cozma.
Este evident că Miron Cozma a fost implicat în această represiune, însă nu a fost singurul lider vinovat din Valea Jiului.
Din acest considerent, în octombrie-decembrie 2000, vechea echipă de procurori militari dispusese punerea sub învinuire și pentru următorii lideri: Dorin Loiș, Matei Nicolae Drella, Dorin Avramescu, Vilhelm Kleibel, Petru Brats, Ștefan Bacs, Cornel Plăieș Burlec, Nicolae Cămărășescu, Benone Costinaș, Constantin Ilinescu, cu precizarea că pe parcursul audierilor toți aceștia și-au recunoscut implicarea în săvârșirea faptelor.
COSTURI. Un volum cu devastarea „României libere“
La dosarul cauzei se află un întreg volum cu devastarea și oprirea apariției ziarului „România liberă“, operațiune înfăptuită de un grup de mineri condus personal de Nicolae Cămărășescu.Din declarațiile martorilor rezultă că Năpău, Ilinescu și Cămărășescu au adus din Valea Jiului mai mulți oameni de încredere, cazați la un hotel din Capitală, costurile fiind susținute integral de vicepreședintele FSN, N.S. Dumitru.
CEDO. Asociațiile, excluse din anchetă
O altă problemă a dosa-rului Mineriadei este neintroducerea în cauză ca părți vătămate/civile a persoanelor juridice cărora le-au fost devastate sediile, cu toate că există decizii CEDO în acest sens.
