Ce este descumpanitor in relatia premier – presedinte este felul in care Tariceanu apare invariabil aidoma unui pusti prins de Basescu cu pantalonii pe vine. Nu a existat controversa publica intre cei doi care sa nu fi debutat cu o admonestare severa din partea presedintelui, urmata de un indelung sir de explicatii, contradictii, balbe ale premierului. Nu pot sa pun mana in foc ca dreptatea a fost de fiecare data de partea celui dintai, dar sentimentul ca "presedintele sterge pe jos cu premierul, cand vrea muschii lui” este deja adanc inradacinat in mentalul colectiv si erodeaza neiertator imaginea si credibilitatea primului-ministru. Doua evenimente din ultimele zile, si care doar in aparenta nu au legatura unul cu altul, mi se par ca ilustreaza cu prisosinta nu numai blocajul comunicational dintre cei doi, dar si instrainarea in care s-au ratacit si care perturba profund o fireasca cooperare.
Primul s-a consumat pe o terasa din Olimp, azi celebra in toata tara, gratie tuturor posturilor de televiziune care s-au intrecut in a informa tot poporul despre felul in care presedintele tarii, la brat cu prima doamna, bea un sprit de vara, mananca un muschi de vita si danseaza toate doamnele care ii ies in cale, indiferent de varsta sau etnie. Un regal! Un om care da senzatia tonifianta ca stie sa se bucure de viata, ca este la fel ca oricare dintre cei veniti in vacanta pe litoral. Alaturi de el, cu un zambet caznit pe figura, pus precum o copie proasta al carei rol este doar sa evidentieze originalul, premierul, cu sotia. Imaginile celor doi barbati de stat nu numai ca nu lasau nici o clipa senzatia ca ar impartasi, suflet la suflet, o bucurie comuna, dar evidentiau, din nou, peretele de sticla, ca sa nu spun “de gheata”, care s-a ridicat intre ei. In context, faptul ca, la un interval de numai cateva ore, presedintele lanseaza public impotriva premierului cele mai grave acuze auzite pana acum nu numai ca nu mai surprinde, dar aproape ca tine intrinsec de temperatura relatiilor dintre cei doi.
Interviul presedintelui Basescu pe postul national de radio pe cat este de amenintator, pe atat este de lipsit de elementele concrete care i-ar putea da greutatea unui adevarat act de acuzare. Lucrurile par spuse pentru a da nastere la comentarii, nu pentru a nu mai lasa loc comentariilor. Mult discutata intalnire a lui Tariceanu cu cei trei prieteni are cel putin trei chei in care poate fi citita: 1. O decizie irevocabila a premierului data peste cap de palavrele unor prieteni. In cazul acesta e limpede ca cel care conduce Guvernul este un om de paie, iresponsabil si usor manevrabil, pe care presedintele e dator sa-l demita imediat. 2. O decizie irevocabila data peste cap pentru a apara interesele economice ale unor prieteni. 3. O decizie irevocabila revocata ca urmare a santajului exercitat de un grup de influenta. Oricare dintre cele trei variante e teoretic posibila, dar practic nici una dintre ele nu poate fi luata serios in discutie, cu atat mai mult de seful statului, decat in masura in care exista toate probele care sa sustina acuza. Exista asemenea probe? Presedintele nu le-a prezentat si nimeni nu stie de ele. Exista insa din nou acelasi comportament lamentabil al premierului, care se simte dator sa spuna de cati ani il cunoaste pe Dinu Patriciu si de cati ani joaca table pe malul marii cu Peter Imre si tot felul de alte prostii care, daca e adevarat ca cine se scuza se acuza, nu fac decat sa dea tot mai mult miez banuielii ca ceva, ceva o fi adevarat din ce-i pune pe cap presedintele…
Pana cand presedintele Basescu o sa se decida sa spuna adevarul clar si raspicat; pana cand o sa realizeze ca nu are nici o scuza cand afirma ca un ziarist a indraznit sa-l ameninte pana si pe el, dar el, presedintele, nu indrazneste sa faca public numele santajistului; pana cand stagiunea estivala a teatrului politic nu se va inchide; un lucru e sigur clar: premierul Tariceanu a ajuns sa sufere de “sindromul Basescu”. Cata vreme “vracii” din jurul lui nu-i vor gasi leacul, lucrurile vor merge tot mai prost in actul de guvernare si sperantele unei tari intregi ca va trai bine risca sa se duca pe apa sambetei.
