Dupa cum a anuntat Corneliu Vadim Tudor, extremistii si xenofobii sai vor reveni de la PPRM la PRM, iar presedintia partidului – de la Ciontu din nou la el. Este tentant sa atribui toate acestea certurilor intre persoane si luptei pentru putere in partid, atat cat este ea. Survenind dupa faza biblico-electorala desfasurata sub inalta si costisitoarea consiliere a lui Arad Communications, repudiata dupa alegeri prin convertirea la sigla populara si retragerea lui Vadim, aceasta reintoarcere la origini spune multe. Ea este o expresie a crizei tot mai adanci a structurilor politice instalate la noi dupa decesul nominal al comunismului. Aproape nici una din aceste structuri nu a ramas neatinsa. Dupa esecul electoral din 2000, dreapta traditionala aproape ca a disparut, iar asa-zisa stanga social-democrata a revenit la putere in extremis in lupta finala cu Vadim. Dar, sub conducerea bicefala Iliescu-Nastase, PSD a ajuns la punctul cel mai de jos al istoriei sale, mult sub existenta sa parlamentara. Se pare totodata ca evolutia descendenta este departe de a se fi incheiat in cazul unor noi dezvaluiri privind legaturile acestui partid cu lumea interlopa. Iar acum PRM, care pe plan politic era un fel de umbra electorala a PSD, nu mai stie incotro s-o ia. Este in esenta un aspect al crizei postdecembriste a acelor forte politice care n-au rezistat fenomenelor de eroziune si schimbarilor intervenite in societatea romaneasca. In zadar umbla peremistii lui Vadim dupa embleme de import, asa cum pesedistii lui Geoana cauta acoperire in mantaua Internationalei Socialiste, aflata si ea in criza manifesta. Ordinea dispersata fata de Constitutia Europeana – cu socialistii francezi in doua tabere si cu cei spanioli si germani uniti in favoarea acesteia – este doar un exemplu de ultima ora. Pana la reuniunea Consiliului National convocat sa consacre intoarcerea la Vadim si la PRM, spatiul mediatic va fi plin de informatii marginale privind certurile intestine. Fenomenul n-ar trebui sa abata atentia de la criza profunda, generalizata a formatiunilor nascute din haosul postdecembrist. Nu incape nici o indoiala ca incropirile fara radacini se vor intoarce acolo unde s-au nascut. Ceea ce mareste raspunderea formatiunilor care domina puterea actuala, PNL si PD, in incercarea de consolidare politica de ordin doctrinar si organizatoric. Viata politica romaneasca are nevoie de surse de revitalizare de acest ordin, capabile sa elimine tentativele veleitarilor de a vinde marfuri expirate sub etichete falsificate, contrare optiunilor alegatorilor. Optiunile vizibile dincolo de sondaje de circumstanta nu trebuie nici deturnate, nici contrariate. Un nou echilibru politic este necesar in acest moment si el nu poate fi anticipat doar de alegeri sau facaturi de ocazie. Este un test al capacitatii Romaniei de astazi de a se reinnoi.
„R.L.”
