În lipsa unor negocieri politice urgente, actuala configuraţie a Parlamentului nu permite existenţa unui Guvern stabil. RL a analizat toate combinaţiile posibile.
Şeful misiunii FMI pentru România, Jeffrey Franks s-a declarat impresionat de „efortul excepţional de ajustare” făcut de guvernul Boc prin măsurile de austeritate luate, a recomandat să nu se revină asupra tăierilor salariale şi a spus că până la sfârşitul anului trebuie concediaţi 70.000 de bugetari (FMI a aflat de la autorităţi că până acum au fost date afară de la stat 30.000 de persoane).
Din punct de vedere politic, mesajul pozitiv al FMI era mai mult decât necesar guvernului Boc, marcat de scăderea masivă de popularitate şi de ameninţările opoziţiei cu legate de preconizata moţiune de cenzură din toamnă. În aceste condiţii, preşedintele Traian Băsescu poate folosi o serie întreagă de argumente în favoarea actualului premier, prezentat ca promotor al restructurării, şi deci pentru reducerea schimbării politice aşteptate de la înlocuirea Guvernului la o simplă remaniere. Presiunile PSD, criticile agresive ale PNL, dar mai ales protestele generate de austeritate şi majoritatea parlamentară prea fragilă pentru adoptarea unor reforme categorice precum legea pensiilor, corectarea legii salarizării unice sau o nouă lege electorală, indică nevoia unei reaşezări politice majore a Guvernului. Totuşi până la anticipatele spre care se grăbeşte PSD, nu se ştie cu câtă eficienţă, ce formule guvernamentale permite Parlamentul ales în 2008?
1. Menţinerea actualei majorităţi
Cabinetul Boc se bazează pe 178 parlamentari PDL, 24 de membri UNPR, pe 22 de deputaţi şi 9 senatori ai UDMR şi pe cei 18 deputaţi ai minorităţilor. Cu totul, 251 de parlamentari, cu numai 15 parlamentari mult decât minimul necesar (13 dintre ei au venit de la PSD şi PNL). Precedenta moţiune de cenzură a căzut în Parlament la numai opt voturi diferenţă, iar PDL i-a certat, dar nu şi-a permis să-i excludă pe toţi indisciplinaţii. În plus, traseismul parlamentar şi-a inversat cursul, doi parlamentari PSD deveniţi în primăvară independenţi s-au întors în partid, iar un deputat PDL s-a înscris în PSD. Pe fondul nemulţumirii electoratului, supravieţuirea acestei majorităţi depinde de tranşarea conflictelor din PDL şi deci de cât de profundă va fi remanierea pe care o va propune premierul. Vor fi sacrificaţi marginali precum ministrul Agriculturii sau Educaţiei sau miniştrii influenţi precum Adriean Videanu sau Radu Berceanu? Pe de altă parte, dacă atacurile din interior la adresa premierului se înmulţesc, va găsi PDL alternativă la Emil Boc? O întâlnire a liderilor PDL din toată ţara este programată în septembrie.
2. O nouă majoritate parlamentară PDL-PNL
Teoretic, o majoritate parlamentară alcătuită din PDL (178 parlamentar) şi PNL (75 parlamentari) ar fi suficientă pentru susţinerea unui nou cabinet. El ar fi susţinut de 253 de voturi, iar posibila colaborare a UDMR (31 parlamentari) şi a celor 18 minoritari ar asigura un suport consistent oricărei reforme. Împăcarea dintre PDL şi PNL este însă greu de făcut. Liderul Crin Antonescu declară că PNL nu va colabora cu PDL la umbra lui Traian Băsescu. Totuşi, vicepreşedintele PNL Varujan Vosganian a nuanţat acum două zile radicalismul lui Crin Antonescu declarând că „PNL exclude o colaborare politică cu PDL în limitele ACESTUI mandat parlamentar”. Pe de altă parte, el a atras atenţia PSD că deşi un start necesar, anticipatele nu rezolvă toate problemele: „Aduc aminte grupurilor parlamentare şi liderilor PSD că obiectivele până la aderarea la zona euro necesită o majoritate parlamentară extrem de puternică, măsuri ferme, o poziţionare solidă în raport cu preşedintele României, dacă el rămâne acelaşi până la finele mandatului său, şi, de asemenea, opţiuni constituţionale ce necesită o majoritate de două treimi. Nimic din tot ce v-am spus până acum nu va putea fi făcut de un singur partid din România, multă vreme de aici încolo”. În plus, PNL pare să aştepte din partea PDL semnale de la un nivel mai înalt decât europarlamentarul Cristian Preda. Schimbul de mesaje nu a scăpat lui Victor Ponta care a declarat pentru Hotnews că „singurul eveniment pe care îl anticipăm este intrarea PNL la guvernare alaturi de PDL”. Rămâne însă de văzut când vor fi dispuşi liberalii să intre la guvernare alături de PDL. Sondajele îi plasează acum deasupra PDL ( 26% faţă de 12% în intenţia de vot în sondajul IPP), dar în actualul Parlament au numai 75 de voturi faţă de cele 178 ale PDL.
3. Asocierile „de stânga” sunt inaplicabile
Singura ecuaţie parlamentară neutilizată până acum este o asociere între ceea ce se declară „de stânga”. O alianţă între PSD (137 de voturi), UNPR, UDMR şi minorităţi nu duce la o majoritate nici măcar teoretic (210 voturi faţă de 236 necesare), iar şanse ca UNPR să mai adune parlamentari ( are un spectaculos 7% în sondajul IPP) nu există decât eventual pe spezele unui PDL perdant. Practic însă această variantă este inaplicabilă. PSD declară că nu intră la guvernare decât singur şi după alegeri, iar conducerea UNPR a plecat din PSD blamând actuala conducere şi completând majoritatea prezidenţială din Parlament.
Reeditarea unei alianţe între PDL şi PSD este de asemenea inaplicabilă din cauza experienţei din 2009.
