Vânătoarea de comunişti şi Ordinul Sfântului Mormânt

Reprezentantul unui ordin catolic, Arpad Bereczky, a fost cel care a început recuperarea memoriei luptătorilor din rezistenţa anticomunistă.

Sub simbolul Ordinului Bizan­tin al Sfântului Mormânt-Prio­ratul român, preotul greco-ca­tolic dr. Mircea Remus Birtz a dedicat un volum memorial vieţii şi acti­vităţii lui Arpad Bereczky (1917-2010), care, din păcate, ne-a  părăsit de curând.

A fost omul care, imediat după 1989, a înfiinţat „Fundaţia Be­reczky Pentru Investigarea Cri­me­lor Comunismului şi a Eve­ni­mentelor din Decembrie 1989″ (n. red. – grafia originală). Fost şi el deţinut politic pentru mani­festări anticomuniste, monse­niorul Bereczky a înre­gistrat fundaţia legal, iar apoi nume­roase personalităţi clu­jene au devenit membre ale Fundaţiei.

Printre aceste personalităţi, prof. univ. dr. Vlaicu Roman, cunoscut clini­ cian, Raoul Vol­cinschi, iniţia­torul unui com­plot, din păcate eşuat, îm­potriva lui Ceauşescu (în 1963), prof. Fredolin Nădă­ban, filolog, dr. Francisc Grigo­rescu-Sida, cadru universitar.

Descoperiri funebre

Fundaţia Bereczky a devenit apoi extrem de activă între anii 1994 şi 1997, când a efectuat cercetări prin care a identificat 72 de gropi (pentru că de mor­minte nu putea fi vorba), unde au fost aruncaţi luptători anti­comunişti asasinaţi cu cruzime de Securitate. Astfel de săpături au fost făcute la Fizeşul Gherlii, Zam-Sâncrai, Muntele Bocului, în Munţii Apuseni, la Teregova în Banat, la Căciulaţi (Ilfov), în Bistra (Alba) ş.a.m.d. În gropile respective, identi­ficate cu ajutorul localnicilor şi chiar al familiilor celor omorâţi, au fost găsite schelete, precum şi părţi din îmbrăcămintea purtată în momentul arestării şi alte obiecte. Locurile au fost apoi marcate de echipa lui Bereczky prin înăl­ţarea unor cruci din tablă, cu inscripţii lămuritoare. Totul era imortalizat apoi pe pelicula aparatului de fotografiat.

„Insectarul” cu securişti

Volumul scris Mircea Remus Birtz este, de altfel, extrem de bogat şi în imagistică. El înfăţi­şează cititorilor numeroase as­pecte ale acestei activităţi civice. Dar nu lipsesc din paginile cărţii nici fotografiile unor securişti criminali de teapa lui Mihai Patriciu (n. r. – Goltşetain, fost luptător comunist în Spania şi apoi şeful securităţii clujene, omul care a anchetat-o şi pe Doina Cornea şi care îşi făcuse un adevărat hobby în a cere penitenciarului din Gherla deţinuţi politici pe care el se antrena ca vânător, împuş­ cân­du-i. Tot el a „livrat” spre Timi­şoara numeroşi deţinuţi poli­tici, care erau apoi asasinaţi imediat în Pădurea Verde.). Un criminal asemănă­tor a fost şi colonelul Nicolae Briceag. Împotriva unor astfel de neoa­meni, Fundaţia Bereczky a in­tentat patru procese penale, dar justiţia oportunistă şi plină stup de securişti acoperiţi (unul dintre ei chiar declara după 1989 că toţi absolvenţii de Drept făceau armata la Securitate şi erau declaraţi ofiţeri ai acesteia) le-a tergiversat, până ce incul­paţii au decedat în „patul lor”, cum se spune. 

Decorat de Franţa, Anglia şi Ungaria

Mircea Remus Birtz reproduce documentele lăsate de Be­reczky, inclusiv listele celor ucişi, pe localităţi. Bereczky a fost susţinut îndeaproape de soţia lui, Veronica ­Mihăilă, şi, în acelaşi timp, s-a bucurat de prietenia părintelui Eusebiu Cuteanu, a părintelui Liviu Brînzaş şi de aprecierea lui Ion Gavrilă Ogoranu, vestit luptător anticomunist. Despre activitatea fundaţiei a relatat „România Liberă”. Bereczky a înfiinţat în România şi Ordinul Vitejilor, iar pentru activitatea sa deosebită a fost distins cu Ordinul „Saint George” al Franţei, Ordinul de Cavaler al Reginei An­gliei şi „Crucea de aur” a Ungariei.