Acum 90 de ani, la 4 ianuarie 1926, Parlamentul României lua o decizie dificilă, care ar fi trebuit să aibă consecințe ireversibile.
Prin decizia Parlamentului, prințul Carol al II-lea, fiul cel mare al regelui Ferdinand, era exclus de la succesiune în Familia Regală a României. Conform acestei decizii a Parlamentului, fiul lui Carol al II-lea, Mihai, era desemnat prinț moștenitor.
Sancțiunea împotriva lui Carol al II-lea a venit după un lanț întreg de încălcări ale normelor Casei Regale. În primul Război Mondial, Carol al II-lea dezertase din armată (probabil că, pe un soldat obișnuit, un asemenea gest l-ar fi trimis în fața plutonului de execuție), apoi se căsătorise, fără acordul Familiei Regale, cu o femeie sub rangul lui: Ioana (Zizi) Lambrino. Carol al II-lea a cerut în acel moment să renunțe la tron, dar tatăl lui, regele Ferdinand, s-a opus.
Căsătoria dintre Carol și Zizi a fost anulată de Tribunalul Ilfov la data de 8 ianuarie 1919, dar relația lui Carol cu Zizi a continuat. Așa se face că, în 1920, s-a născut primul fiu (nelegitim) al principelui Carol, rămas în istorie sub numele de Mircea Grigore Lambrino.
Citește și: Paul de România, MONARH de Facebook. După DNA vine EXECUTAREA silită
Ulterior, prințul Carol al II-lea a pornit într-o călătorie în jurul lumii. Pe parcursul ei, Carol a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921. În octombrie 1921, s-a născut principele Mihai, ca fiu al lui Carol al II-lea și al pricipesei Elena.
Totuși, la scurtă vreme, Carol al II-lea și-a părăsit familia. El a rămas în Franța, împreună cu Elena Lupescu, în decembrie 1925, declarând din nou că renunțâ din nou la tron și alegându-și numele de Carol Caraiman. La 31 decembrie 1925, Consiliul de Coroană al României a acceptat decizia principelui Carol.
Acesta a fost contextul istoric al hotărârii Parlamentului României, din 4 ianuarie 1926, prin care principele Carol al II-lea era exclus de la succesiune.
Un an mai târziu, în 1927, regele Ferdinand a murit, iar principele Mihai, în vârstă de numai șase ani, i-a urmat pe tron, devenind rege. Întrucât noul suveran era minor, el a fost ajutat de o regență formată din patriarhul Miron Cristea, președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan și prințul Nicolae de Hohenzollern – fratele mai mic al lui Carol al II-lea.
Viața Familiei Regale a României și, implicit, viața politică a României s-au tulburat iarăși, în anul 1930, când Carol al II-lea a decis să se întoarcă acasă și să fie rege – deși tronul nu era vacant, ci era ocupat de regele Mihai. Partidele parlamentare au rediscutat statutul principelul Carol. Singurul partid care s-a opus ferm acestei restaurații a fost PNL.
Vechii liberali au adoptat o rezoluţie prin care condamnau atitudinea principelui Carol şi afirmau că PNL urmează cu „nestrămutată hotărâre” decizia Parlamentului din 4 ianuarie 1926. I.G. Duca, devenit ulterior președinte al PNL și prim-ministru, declara: „Fapta de astă noapte (revenirea lui Carol și intenția lui de a prelua tronul – n.n.) este cea mai primejdioasă consolidării noastre naţionale şi situaţiunii ţării în toate privinţele (…). Mai bine îmi tai mâna dreaptă decât să colaborez cu acest aventurier!”.
Citește și: TERORISM în România. Premierul Duca, asasinat de LEGIONARI în 1933
Cu toate acestea, Carol a reuşit să atragă de partea sa pe toţi ceilalţi lideri politici, profitând de divergenţele existente între ei. Carol a obținut chiar sprijinul tinerilor liberali conduşi de Gheorghe Brătianu – ceea ce, de altfel, a dus la eliminarea lor din PNL.
La data de 8 iunie 1930, Parlamentul a acceptat numirea Alteţei Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României. Au urmat zece ani de domnie a lui Carol al II-lea, în care România a străbătut câteva dintre cele mai dificile evenimente ale istoriei sale. Printre acestea s-au numărat criza economică, ascensiunea legionarilor și crimele acestora, dictatura personală a lui Carol al II-lea și marile pierderi teritoriale din anul 1940.
Domnia lui Carol al II-lea se va sfârși tot cu o abdicare, iar fostul rege va muri în anul 1953 în străinătate. Pentru a exprima, încă o dată, dezacordul Familiei Regale a României față de atitudinea controversatului suveran, fiul lui Carol, regele Mihai, nu a participat nici la înmormântarea din 1953, nici la reînhumarea de la Curtea de Argeș, din anul 2003.
