"Exista Occident si Occident. Occidentul unui Goethe, Occidentul unui Nietzsche, Occidentul unui Holderlin inseamna Orientul si Occidentul meu laolalta. Dar Occidentul economic si militar a propovaduit un anumit umanism fals, si, in acest sens, acest tip de umanism ce se bucura de o sustinere economica si militara, nu doar a deformat celelalte tari, dar a si impus o idee falsa asupra culturii si traditiei occidentale. si este si de datoria voastra, a occidentalilor, sa combateti, alaturi de ceilalti, acest gen de fals umanism".
Afirmatia de mai sus ii apartine lui Adunis, unul dintre cei mai mari poeti contemporani de limba araba. Este un fragment dintr-un interviu aparut in excelentul volum coordonat de Constantin von Barloewen: "Cartea cunoasterilor. Conversatii cu marile spirite ale vremurilor noastre." (Ed. ART, 2009, trad. Madalin Rosioru). Din pacate, din ratiuni necunoscute, editia romaneasca a lasat la o parte cateva nume importante precum cardinalul Paul Poupard, Michel Serres ori Raimon Panikkar – una din figurile de geniu ale spiritualitatii contemporane. Gasim totusi interviuri cu cateva personalitati de neignorat: Adunis, Carlos Fuentes, Samuel P. Huntington, Julia Kristeva, Claude Levi-Strauss, Yehudi Menuhin, Amos Oz sau Ilya Prigogine.
Poetul Ali Ahmed Sad’d Esber si-a ales pseudonimul Adunis cu referire la zeul omonim de origine feniciana, simbol al reinnoirii ciclice. Nascut in 1930 in nordul Siriei, dupa o licenta la Universitatea din Damasc, Adunis devine un poet de succes abia dupa ce cauta reinnoirea poeziei arabe contemporane sprijinindu-se nu numai pe trecutul sau fabulos dar si prin deschiderea catre poezia occidentala. Din 1980 Adunis traieste la Paris.
Exista oare in continuare o forma de superbie a Occidentului in relatie cu Orientul? Orientalii sustin ca da – de unde si lupta pentru pastrarea propriei identitati, lupta care ajunge uneori la forme extremiste. Ceea ce este mai straniu, dupa ce s-a realizat in Occidentul capitalist, Adunis se declara antioccidental (impotriva unui anume Occident) si anticapitalist… Una dintre parsiveniile lumii in care traim este insa aceea ca si Occidentul isi pierde identitatea. Iar unul dintre vectorii importanti este tocmai cel reprezentat de emigratie! Unde sa fie adevarul, asadar?
Ne amintim ca odinioara, prin anii ’30, Mircea Eliade incrimina europocentrismul. si avea dreptate. Daca privim la istoria, la cultura care se preda inca si astazi in Romania, in invatamantul mediu, constatam aceeasi situatie ridicola: orele dedicate uriaselor culturi non-occidentale (araba, indiana, chineza, etc) sunt rare, sarace in informatii, abundente in prejudecati. Ma intreb cand oare vom avea acces, macar in invatamantul mediu, la o cultura universala integrala in care separatia Orient-Occident nici sa nu se observe decat, eventual, in scopuri didactice? Poate ca Adunis are dreptate – este nevoie de un nou umanism…
