O intamplare cu talc s-a petrecut cu sotia lui Mahatma Gandhi, Kasturabai. Aceasta a indeplinit functia de trezorier al fondurilor publice adunate de Mahatma. Oamenii aveau un adevarat cult pentru "Marele Suflet", astfel incat donatiile erau abundente – bani care erau apoi folositi in actiuni de caritate. La un moment dat, trezorierul Kasturabai nu a putut justifica o suma infima de 4 (patru) rupii. Constatand aceasta "disfunctie", Mahatma Gandhi a publicat imediat raportul care constata greseala sotiei sale si anume aceea ca evidentele contabile nu puteau explica discrepanta de 4 rupii…
Desigur "politica" lui Gandhi este de neimitat – omul era un adevarat sfant descins la timpul potrivit intr-o Indie in cautarea identitatii. Ascet si intelept, coborat parca din timpuri mitice, Mahatma a promovat un gen de actiune desuet astazi, datorita unor exigente specifice subcontinentului indian si acelui moment istoric. De altfel comparatiile sunt ridicole iar vremea lui Gandhi a apus o data cu focurile de arma care l-au ucis. Pare ca lumea in care traim isi ucide sfintii si profetii tocmai pentru ca nu-i poate suporta, aduc prea multa lumina, devin periculosi prin oaza de curatenie si pace pe care o radiaza.
…Nu poti insa sa nu privesti cu nostalgie astfel de momente de gratie ale istoriei asistand la coruptia existenta astazi peste tot. Nu-i vorba, nici India actuala nu se simte mai bine. Uitandu-ne insa in gradina proprie, la politichia romaneasca, te intrebi cand se va naste oare vreun spirit mare care sa fie in stare sa puna in prim plan principiile si mai la urma interesele personale, familiale, de gasca, ori de partid? Cum poti sa privesti decat stupefiat la un Adrian Nastase care face ce face si se sustrage justitiei? Dar nici cei tineri nu au simtul ridicolului ori onoarea raspunderii daca este sa ne gandim la Monica Iacob-Ridzi.
Dincolo de sfintenie, Gandhi a fost un mare barbat – indivizi pe care, iarasi, rareori ii gasesti in politica. si nu vorbim de gen aici caci, in opinia multora, o persoana precum Margaret Thatcher, a fost unul din marii oameni de stat ai secolului trecut. Ma gandesc la un Ronald Reagan sau la Ioan Paul al II-lea (care, la randul sau, s-a apropiat, precum Gandhi, de sfintenie). In istoria recenta a Romaniei, poate doar Corneliu Coposu sa fie un astfel de exemplu.
A spune lucrurilor pe nume, chiar daca nu te avantajeaza, a fi vertical in orisice imprejurare, a avea si a respecta principiile binelui comun, a avea viziunea lumii in care traim si a celei spre care ne indreptam, a avea intuitia si puterea marilor decizii, a fi cu desavarsire onest – iata doar cateva exigente pe care nu le regasesti decat rarisim, doar in stare incipienta, trunchiat si niciodata pe toate laolalta, intr-un singur om, in politica romaneasca. Cu atat mai putin la nivel de grupare politica. Ca si India lui Gandhi, Romania de azi este in cautarea identitatii. Ne lipsesc insa marii barbati…
