Inainte ma miram, acum ii dispretuiesc ca pe niste flecari pe cei care nu sunt in stare sa poarte o convorbire macar de bun simt, adica sa aiba rabdare de a-l asculta si pe celalalt. "Astazi nimeni nu mai stie sa vorbeasca, fiindca nimeni nu mai stie sa asculte" – noteaza in "Jurnal" scriitorul francez J. Renard (1864-1910. Multi, cand se afla intr-o convorbire, mai ales in public, nu ajung niciodata la un raspuns, ci doar vorbesc intruna galagios, prosteste.
E asa de potrivita comparatia pe care J. Renard o face privind pe cei care turuie mai mult sunete onomatopeice, ca necuvantatoarele, decat sa spuna cuvinte, nelasandu-i si pe ceilalti sa vorbeasca: "Conversatia celuilalt, asa cum gradinarul taie frunze, crengute… La unele emisiuni tv., aproape toate convorbirile dintre politicieni, analisti, jurnalisti, comentatori etc. sunt, cum spune scriitorul francez, un joc de foarfece de gradinar in care fiecare taie vocea vecinului.
Convorbirile, discutiile in public trebuie sa fie un fapt rational, cu un ton placut, chiar muzical, si nu cu rostiri galagioase, iar uneori e mai bine sa asculti decat sa vorbesti, fiindca tacerea are si ea glasurile ei de intelepciune, dupa un cuvant al lui N. Iorga.
