Marele patriot s-a născut la 2 iunie 1816, în Bucureşti, într-o familie de vechi boieri, fiu al Elenei Obedeanu şi al spătarului Alexandru Rosetti. Începe învăţătura acasă, cu profesori particulari, apoi urmează cursurile secundare la liceul „Sfântul Sava”, şi apoi la Paris, la Colege de France. Îşi însuşeşte limba greacă veche, latina, germana şi engleza.
De la 16 ani C.A. Rosetti a arătat un talent deosebit pentru teatru. La vârsta de 17 ani, el este sublocotenent şi este ales adjutant al lui Alexandru Ghica Vodă. Se ştie că ducea o viaţă de petreceri pe lângă boierii tineri din acea vreme. Curând însă, arată o înclinare pentru litere, manifestată mai întâi prin traduceri din Byron, Voltaire, Lamartine ş.a., şi apoi prin lucrări personale.
C.A. Rosetti îşi schimbă complet modul de a trăi, începând cu anul 1844. Această prelucrare a personalităţii sale în vederea unui scop politic îl obsedează. Deseori revine asupra ei: „Trebuie să vezi totul pentru a şti totul” sau „A vedea înseamnă a cunoaşte, a învăţa, iar a cunoaşte şi a învăţa înseamnă a-ţi sluji patria”. Şi veşnic dorinţa lui de perfecţionare: „Patria e într-o stare rea şi nu pot face nimic, învăţătură nu am destulă”. În anul 1844 vinde moşia părintească şi îndrăzneşte să se apuce de negoţ. El deschide o tipografie împreună cu prietenul lui, Winterbalder ,şi o librărie. Mai târziu şi-a mărit activitatea; a deschis un cabinet de literatură şi o bibliotecă de împrumut. Tipografia lui Rosetti a avut un rol foarte important, nu numai pentru propăşirea noastră culturală, dar mai ales pentru răspândirea ideilor democratice şi pentru pregătirea Revoluţiei de la 1848.
Asociaţia Studenţilor români
În anul 1845 pleacă la studii la Paris, unde pune baza înfiinţării Asociaţiei Studenţilor Români. Întors în ţară el începe conspirativ lupta pentru democratizarea ţării care urma să culmineze cu Revoluţia de la 1848. În toată opera de organizare şi preparare a revoluţiei, C. A. Rosetti este mereu alături de Ion Brătianu. La el se ţin cele mai importante întruniri, acasă sau în tipografie, prin care fiii de boieri sau de mari burghezi se străduiau să găsească un mijloc da a îmbunătăţi soarta poporului. Grăitoare pentru definirea personalităţii politice a lui Rosetti este „profesia de credinţă”, unde printre altele el declară că se pronunţă pentru naţionalitate, autonomie, unire, drept electoral, subordonarea puterii executive celei legislative, libertatea tiparului, reforma învăţământului, a justiţiei, a armatei, larga dezvoltare a agriculturii, industriei şi comerţului etc. El era sincer convins că numai astfel ţara poate propăşi şi îi îndeamnă pe alegători să hotărască de vor „să avem patria noastră sau să fim clăcaşii vreunei altei naţii”, semnalând că „cine caută stăpân slugă va muri”.
Intervenţia lui Bibescu vodă
Simţind pericolul ce îl ameninţa, Bibescu Vodă dă dispoziţie să-i aresteze pe toţi capii mişcării, printre care şi C.A. Rosetti, dar revoluţia pornise. În această perioadă au fost două întâmplări importante din viaţa lui C. A. Rosetti. Prima a fost căsătoria cu o scoţiancă, pe numele ei Maria Grant, de care vom aminti un singur lucru. Pe vremea revoluţiei, când soţul ei era arestat, s-a dus în mijlocul mulţimii să ţină locul soţului ei şi să împărtăşească gândul lui curat şi crezul lui de fraternitate. În ziua mare a Revoluţiei i-a dăruit lui C.A. Rosetti o fetiţă pe care a botezat-o Liberty „Libertate”. A doua mare întâmplare de seamă a fost întemeierea ziarului „Pruncul român”, care a însemnat de fapt intrarea lui C.A. Rosetti în meseria de ziarist. Într-adevăr, într-o perioadă de mari transformări, singurul punct de statornică activitate a fost gazetăria. În timpul Revoluţiei, domnul acceptă constituirea unui nou guvern, iar pe C.A. Rosetti îl numeşte prefect al Poliţiei Capitalei şi îl eliberează din închisoare. În scurt timp, Revoluţia de la 1848 îşi trăieşte avântul, apogeul şi prăbuşirea. Se vorbeşte de schimbarea radicală a structurii sociale, se plănuieşte o împroprietărire. „Paşoptiştii” iau parte la comisii mixte, cu scopul de a supraveghea aplicarea practică a reformei agrare, dar au intervenit turcii, care au dat totul peste cap. Fruntaşii revoluţiei au fost arestaţi şi duşi cu căruţele la Giurgiu, unde au fost îmbarcaţi pe o ghimie şi duşi în Bosnia, unde urmau să fie închişi. Ajung în satul Sfeniţa, localitate românească, unde primarul îi arestează pe turci şi toţi prizonierii fug. După multe peripeţii ajung la Paris. În 1848, Rosetti e la Paris. Activitatea de acum a emigranţilor are o şi mai mare importanţă pentru viitorul neamului românesc. Se întoarce în ţară după anul 1857 şi porneşte din nou la luptă, cu acelaşi entuziasm. Ziarul lui, „Pruncul român”, a trecut, şi în locul lui apare ziarul „Românul”, care a durat peste 25 de ani.
Funcţii publice
În acelaşi timp, începe marea carieră a lui C.A. Rosetti, prin care este, succesiv, secretarul Divanului Ad-Hoc, director al Teatrului Naţional, ales deputat de Bucureşti, titular de două ori al portofoliului Instrucţiei şi Cultelor, al Internelor, interimar la Externe, primar al Capitalei şi preşedinte al Camerei. Este ales de prietenii lui ca staroste al negustorilor. Trebuie arătată activitatea de zi cu zi desfăşurată de C. A. Rosetti în coloanele ziarului „Românul”, de acest părinte al ziaristicii româneşti. El era director, redactor şi reporter: scria zilnic articolul de fond al ziarului, în care expunea evenimentele politice ale zilei, din străinătate şi din ţară, făcea diferite studii de politică, finanţe etc., nepierzând niciodată credinţa democratică pe care o răspândea citititorilor săi, făcea reportajul politic al Adunării Legislative şi altor adunări politice şi, pe deasupra, mai făcea şi cronici literare şi teatrale, având dese polemici şi discuţii cu caracter estetic şi literar. Programa cu care a început ziarul „Românul” era: „La lucru, dragi fraţi români! Să ne unim cu mintea mai presus de sfera cea strâmtă a patimilor individuale şi ridicând în inima noastră un templu patriei şi libertăţii, să păşim toţi înainte siguri fiind că ceea ce vom avea bine sădit în minte şi în inimă mai curând sau mai târziu va intra negreşit şi în legiuirile noastre.”
În programul trasat de C. A. Rosetti şi colaboratorii săi mai sunt anunţate şi dezvoltate idei ca ridicarea materială a clasei ţărăneşti, chemarea ei la viaţa politică a statului, înzecirea puterilor de propăşire a naţiunii, prin formarea a sute de mii de cetăţeni în viaţa civică. Aceste mari probleme dau momentului în care ne aflăm însemnătatea unei ere noi pentru ţară. Mihail Kogălniceanu zicea: „Adevăratul om politic al generaţiei noastre a fost C.A. Rosetti. El îndată ce s-a întors din exil s-a îngrijit de mijloacele care să facă propagandă ideilor reformatoare. El a înfiinţat ziarul „Românul” şi l-a făcut citit de toţi şi a pus bazele partidului liberal care a fost sprijinitorul progreselor ţării.”
C. A. Rosetti a militat pentru aducerea pe tron a lui A. I. Cuza, pentru a efectua unirea. Cu timpul, Cuza îl decepţionează. El îl avertizează: „Sunteţi liber să vă călcaţi cuvântul, dar dacă nu veţi respecta Constituţia, vă vom răsturna”. Cuza îl arestează, dar când Rosetti iese din închisoare, participă la răsturnarea domnului. Totuşi, la primul său minister după întronarea prinţului Carol, una din primele lui fapte de guvern a fost să constituie Societatea Literară Română, astăzi Academia Română, cu membri chemaţi din toate colţurile României. Această faptă dovedeşte care era aspiraţia predominatoare la el cât şi la toţi apropiaţii lui. C. A. Rosetti se alătură celor care vor războiul din 1877 alături de ruşi, şi trimite la luptă pe cei doi fii, din care unul avea numai 18 ani. Maria Rosetti contribuie alături de soţul ei la organizarea Crucii Roşii, ţinând întruniri la ei acasă şi adunând fonduri.
După Plevna
Câştigarea războiului şi câştigarea independenţei nu-l satisface pe deplin. El face următoarea afirmaţie: „Plevna s-a luat, dar mai este o plevnă interioară care trebuie luată – cetatea reacţiunii”. Căci mai presus de toate, mai mult de a fi un mare patriot, Rosetti s-a arătat un democrat convins. C.A. Rosetti, omul frământat de demonul perfecţiunii, a avut totuşi duşmani şi detractori chiar printre minţile cele mai luminate ale vremii. Se vede în pragul morţii fără urmaşi politici. Partidul în care crezuse fusese transformat de conducătorii săi în partidul marilor capitaluri, al moşierimii latifundiare.
Partidul Liberal ajunsese cunoscut ca „viziratul lui Brătianu”. C.A. Rosetti se stinge din viaţă la 8 aprilie 1885, dispărând astfel gânditorul, publicistul, omul politic care – cum scrie în testamentul său – luptase „cu tărie pentru naţionalitate”, recomandând până la ultima clipă urmaşilor săi „să iubească poporul şi pe săteni şi să lupte cu iubire pentru fericirea tuturor”, luptă şi consecvenţă în atitudine pentru care îşi atrăsese preţuirea şi dragostea poporului, respectul cercurilor progresiste din străinătate, care vedeau în el unul dintre cei mai de seamă bărbaţi de stat ai României moderne.
„Adevăratul om politic al generaţiei noastre a fost C. A. Rosetti. Îndată ce s-a întotrs din exil s-a îngrijit de mijloacele care să facă propagandă ideilor reformatoare (…). A pus bazele partidului liberal care a fost sprijinitorul progreselor ţării. M. Kogălniceanu
„Sunt trebuincioase rangurile? Stăpân şi slugă, mari şi mici, eu aş vrea să piară aceste trebuinţe… Cine nu respectă şi semenul său, fie el măturător de uliţă sau membru la Curtea de Casaţie, acela păcătuieşte, căci vine un moment în care cel mai de jos dă un învăţământ celui mai de sus.” C.A. Rosetti
„Uitaţi şi vedeţi pe spatele săteanului rănile iataganului şi vânătăile bicelor. Este gol şi flămând, cu faţa pârlită de soare, fruntea cea lată şi plină de arăturile durerilor şi ochii plini de foc îi spun că sufletu-i întristat până la moarte. C.A. Rosetti
