Trebuie sa ne intrebam totusi daca aceasta ultima parte a vietii cuiva este drojdie sau tot ce-i mai limpede si mai curat intr-insa, daca judecata este intreaga, daca simturile slujesc spiritul, daca sufletul nu este sleit si de mai inainte mort. Caci are mare importanta daca cineva isi prelungeste viata sau numai moartea.
Sunt cuvintele lui Seneca (filosof stoic, c. 4 i.H. Ð 65 d.H.) din „Scrisori catre Luciliu” (scrisoarea 58). Si tot pe aceasta tema, Seneca scrie (scrisoarea 60): Caci nu traieste decat cel ce da un rost vietii sale. Celor care se ascund si zac in trandavie casa le este ca un cavou. La usa le-ai putea pune numele pe o placa de marmora cu inscriptia: „Morti inainte de vreme”.
Nu voi comenta aceste reflectii ale lui Seneca, intelesul lor e limpede, il simti si-l vezi la prima citire.
Ceea ce m-a oprit din lectura a fost o imagine pe care eu am vazut-o astfel, Seneca nu o pronunta explicit (in primul citat): ce vom bea la batranete, ce ne va turna in pahar viata pe care am trait-o? O cupa cu bautura limpede, cu tarie in ea, inveselitoare chiar, sau o ulcica de drojdie?
Din pacate, cred ca cei mai multi dintre noi bem la batranete, la despartirea de viata, nu un vin curat, limpede ca de impartasanie, ci drojdie, batuti, uscati de vantul amar al tristetii.
