Bucureşti, oraşul cenuşiu

Degeaba acţiuni de genul „Ziua Pământului”… Bucureştiul rămâne unul dintre cele mai cenuşii oraşe ale ţării şi ale Europei. Nu vorbesc numai despre Capitala europeană cea mai polua­tă, ci şi despre spaţiul verde care se împu­ţi­nează văzând cu ochii. Centura verde din jurul Bucureştiului a fost o promisiune electorală splendidă, dar nerea­lizată vreodată. Dimpotrivă, sunt decimate zilnic, ilegal, pădurile dimprejurul Capitalei. Grădinile sunt hăcuite pentru a se ridica vile kitschoase şi blocuri de sticlă cenuşie. Locuiesc în sectorul 3, lângă parcul IOR. Este un parc îngrijit, au fost investiţii ­uriaşe aici. Am însă câteva dileme. De ce atâtea alei inutile, în detrimentul spaţiului verde? De ce la intrarea principală, cea dinspre Baba Novac, continuă mareea pietruirii aleilor? Piatra, granitul cenuşiu, o fi de efect, dar nu poţi merge cu un căruţ cu copilul întrucât rişti să-l hurduci mai rău decât o păţeşti cu maşina pe piatra din Piaţa Charles de Gaulle. Nu le-a spus nici o damă (nevastă, amantă etc.) primarului, consilierilor, funcţionarilor că-şi rupe tocurile pe piatra res­pectivă? Speram că pietruirea se va opri doar la frumoasa fântână arteziană, dar constat că merge înainte, alungându-te efectiv dintr-o bună bucată de parc. Sunt adeverite bârfele care susţin că toate acestea înseamnă comisioane în buzunarele edililor (cenuşii)? În Bucureşti sunt sugrumaţi prin ­asfaltare toţi copacii de pe marginea drumului. Micul strat de pământ care revine florilor şi copacilor este redus pe zi ce trece la metrul pătrat din jurul bietului copac care, evident, se va usca. Curăţarea de primăvară a copacilor ­este făcută habotnic. Zilele acestea am văzut ­însă reacţia Naturii: copacul tăiat deja, aflat pe asfaltul cenuşiu, s-a răzbunat ­înflorind…