Bietele pietre memoriale

După 1989 la noi a avut loc o veriabilă cruciadă împotriva statuilor şi pietrelor memoriale. Prima doborâtă de pe soclu, cum era de aşteptat, a fost cea din Piaţa Scânteii, a lui V. I. Lenin. Cu vreo 40 de ani în urmă aceeaşi soartă o împărtăşise statuia lui I.V. Stalin, de la intrarea din parcul Herăstrău. După Lenin, alt „sacrificat” a fost Petru Groza, de lângă Facultatea de Medicină. Ambele statui, ale lui Lenin şi Groza, se află acum aruncate în spatele Palatului Mogoşoaia. La un moment dat a dispărut în 1990 şi bustul lui Dobrogeanu Gherea de undeva din centru, ceea ce, evident, era un abuz. O fi fost bătrânul Gherea socialist, dar înseamnă ceva în cultura română şi nu are cum să sufere un asemenea tratament. Locul ocupat înainte de Petru Groza a fost luat de un monument închinat artileriştilor, adică e vorba de o ţeavă de tun inestetică, cu semnificaţii falice, fapt criticat pe bună dreptate la vremea respectivă de Vadim şi ai lui. Soclul lui Lenin a rămas mai departe liber şi, în ciuda tuturor variantelor care au circulat, nici una nu a fost pusă în practică. De curând însă am observat un fenomen absolut deconcertant. După cum se ştie sau nu se ştie, în zona Eroilor, vizavi de Spitalul Universitar, există o piatră memorială în amintirea lui Armand Călinescu, asasinat acolo în septembrie 1939 de un comando legionar. Piatra avea şi un citat din Iorga. Părerile sunt împărţite în privinţa celui care era poreclit „chiorul” din cauza infirmităţii sale. Dar trecând prin zonă am observat ceva care m-a făcut să mă şterg la ochi. Pe piatră este gravat numele lui Miti Dumitrescu, citatul din Iorga este mâzgălit şi în consecinţă destinaţia pietrei memoriale, deturnată. Cine este noul „proprietar” al pietrei? Nimeni altul decât cel care a condus comando-ul, care apoi s-a predat şi a avut parte de o soartă cruntă. Încă o dată, prezentăm cazul fără nici un comentariu. Ceea ce interesează aici este soarta bietelor noastre pietre. Cum sunt folosite în funcţie de o orientare sau alta! Primăria probabil se va sezisa şi va repara greşeala. Poate o să pună acolo şi un gardian care să păzească piatra. Dar e asta o soluţie? Dacă vom ajunge ca în dreptul fiecărei pietre memoriale sau chiar monument să punem gardieni aceasta înseamnă că trăim în plină barbarie. Şi la ce mai folosesc atunci monumentele dacă sunt mereu agresate?