Cand se aprinde in noi mania… cu ce flacari parjolitoare arde in gandurile, in simturile noastre! Cred ca aproape toti avem, in unele imprejurari nefaste, asemenea porniri nedomesticite: enervare, furie suparari aprinse etc. Intr-unul din eseurile sale, Fr. Bacon (filosof englez, 1561-1626) scrie despre felul cum poate fi stapanita, potolita mania. Filosoful spune ca nu exista alt mijloc decat acela de a medita si chibzui asupra urmarilor acesteia, de a ne gandi cat de mult ne poate tulbura fiinta si ca este ceva injositor, sub demnitatea omului. E bine sa nu fim prea sensibili la orice atingere urata din partea cuiva, ci sa avem o fire tare; cel mai bun mijloc de a ne infrana mania este de a ne convinge ca nu acela este momentul razbunarii, pe care sa-l amanam pentru altadata, cand vom fi potoliti si chibzuiti pentru a replica; mai degraba sa-l dispretuiesti pe cel ce-ti aduce atingeri cu vorbe sau fapte urate decat sa te lasi aprins de manie.
Mi-am adus aminte astfel de un vechi proverb romanesc: mania varsa mate! In astfel de imprejurari triste sa ne stapanim nervii, luand in seama aceste cuvinte: asculta, priveste si taci! Riposta, pe altadata…
