În ianuarie s-au împlinit 65 de ani de când etnicii germani din România au fost deportaลฃi în URSS. Acest moment este unul din cele mai tragice din istoria noastrฤ contemporanฤ. Poate opinia publicฤ de atunci nu l-a reลฃinut, deoarece eram încฤ în rฤzboi, luptam împotriva germanilor, alฤturi de ruลi, duลmanii de mai înainte. La guvernare îl aveam pe generalul Rฤdescu, un anticomunist convins. Cu toate acestea, nu a putut face nimic pentru a opri aceastฤ mare nedreptate. Deportarea saลilor a fost ca extirparea unui neg dupฤ care cancerul se declanลeazฤ ลi omul moare. Aลa a fost ลi cu noi. Dupฤ deportare întreaga ลฃarฤ s-a îmbolnฤvit, a venit guvernul Groza ลi cale de întors nu mai era. Rezistenลฃa din munลฃi ลi tot ce au mai încercat sฤ facฤ partidele istorice au fost asemฤnฤtoare unor terapii disperate pentru a opri boala nimicitoare. Pânฤ la urmฤ ลฃara a fost cotropitฤ în totalitate ลi a murit. Cine a decis deportarea saลilor? Nu atât guvernul de atunci al României, cât Comisia Aliatฤ de Control în care ruลii aveau puteri depline.
În 2009 scriitoarea germanฤ Herta Müller a publicat un roman care a atras imediat atenลฃia. „Leagฤnul respiraลฃiei” se cheamฤ cartea. A apฤrut anul acesta ลi în româneลte, la Humanitas. În roman este vorba tocmai de acest sinistru fenomen. Scriitoarea a colaborat cu Oscar Pastior, deportat atunci. El a murit însฤ prematur, ลi atunci Herta Müller a preluat cu totul romanul. În acelaลi an, 2009, coincidenลฃฤ sau nu, ea primeลte premiul Nobel. Recompensa reprezintฤ un mare succes pentru toลฃi scriitorii de limbฤ germanฤ care au dorit de-a lungul timpului demistificarea relaลฃiilor ลฃฤrii lor cu gigantul sovietic. Masca de antifasciลti a ruลilor trebuia fฤcutฤ ferfeniลฃฤ pentru a dezvฤlui adevฤrata lor identitate, de mari criminali, care au distrus Europa prin invazia ce se dorea eliberare a popoarelor ocupate de fasciลti. Herta Müller descrie fฤrฤ perdea tot ce a însemnat deportarea nemลฃilor ลi face dintr-o operฤ artisticฤ un remarcabil document de conลtiinลฃฤ. Evident, nu poลฃi sฤ nu o compari cu ce a fฤcut un Soljeniลฃîn vorbind despre Gulag sau la noi autori precum Paul Goma sau Ion Ioanid. Aceasta însฤ nu scade meritele cฤrลฃii ลi o aratฤ ca pe un om cu adevฤrat liber.