De curand, Zoe Dumitrescu-Busulenga a implinit 85 de ani, fiind nascuta in 1920, la Bucuresti. Putina lume stie ca profesoara universitara specializata in literatura comparata, om de ampla cultura renascentista, traieste in ultimii ani retrasa la frumoasa Manastire Agapia din Moldova, sub numele monahal de sora Benedicta. In adolescenta se pregatise pentru o cariera muzicala, dar o boala nemiloasa a obligat-o sa paraseasca pianul si vioara si sa se salveze spiritual prin filologie (germana si engleza). Avandu-i ca mentori spirituali pe Tudor Vianu si George Calinescu, isi incepe ascensiunea in lumea universitara si academica (sefa a Catedrei de Literatura Universala la Filologia Universitatii Bucuresti, director al Institutului de Istorie si Teorie Literara “G. Calinescu”, conduce intre 1991 si 1997 Accademia di Romania de la Roma etc.) si isi consolideaza prestigiul literar publicand numeroase volume de istorie literara, literatura comparata, monografiile “Mihai Eminescu”, “Ion Creanga” sau carti de larga deschidere umanista, “Muzica si literatura” (in colaborare cu Iosif Sava), “Renasterea, umanismul si dialogul artelor” etc.
Avand inca de tanara o deschidere certa catre universul religios, Zoe Dumitrescu-Busulenga reuseste sa uimeasca si azi prin cateva gesturi de epoca memorabile: nu numai ca preda studentilor Biblia, in plina dictatura comunista, dar il salveaza pe viitorul mare poet crestin Ioan Alexandru, aducandu-l de la Cluj la Bucuresti, luandu-l ca asistent universitar si inlesnindu-i, mai tarziu, deschiderea unui curs de ebraica veche, sub camuflajul caruia poetul imnelor sa poata preda – de fapt – credinta crestina studentilor Universitatii Bucuresti.
Aceeasi profesoara Busulenga il salveaza de la puscarie pe Alex Stefanescu (actualul critic literar si redactor-sef al “Romaniei literare”), pe cand era student la Filologie, turnat de un coleg (George Radu Serafim!) ca a scris un text anticomunist (parodie dupa “Imparat si proletar”). Si cine stie cate asemenea gesturi cu adevarat crestine a mai facut profesoara Zoe Dumitrescu-Busulenga de-a lungul intregii sale vieti!
Este cu atat mai de neinteles cum aceasta Doamna (cu D mare) a literelor romanesti, aflata acum la varsta inteleptei serenitati si retrasa din lume la umbra moldava a Manastirii Agapia, poate tolera in preajma spiritului sau un personaj caduc al literaturii romane ca Artur Silvestri, despre a carui carte dedicata mitropolitului Antonie Plamadeala (nici ca se putea altcuiva!) scrie cu surprinzatoare generozitate intr-o publicatie obscura, tocmai cand toata lumea uitase de combatantul neobosit impotriva “Europei libere” din odioasa “Saptamana” securista.
