Zaha Hadid a cunoscut o ascensiune fulminanta in ultimul deceniu, impunand-se drept unul dintre cei mai valorosi si mai inovatori arhitecti contemporani. Este singura femeie care a castigat Premiul Pritzker, considerat echivalentul Nobelului pentru arhitectura, in anul 2004.
Nascuta in Bagdad in 1950, Zaha Hadid a absolvit Architectural Association School of Architecture din Londra, unde traieste de atunci. Cu toate ca la ora actuala este unul dintre cei mai cautati arhitecti din lume, din Statele Unite pana in Japonia, Zaha Hadid nu a construit mai nimic in tara ei adoptiva, Marea Britanie, unde nu primeste oferte si nu castiga concursuri. The Guardian a publicat recent un portret al artistei, intreband-o si de ce crede ca este evitata in Marea Britanie. "Pentru ca nu fac parte din gasca baietilor de aici", a venit raspunsul talentatei arhitecte.
Zaha Hadid este considerata ca facand parte din curentul deconstructivist din arhitectura contemporana. Unele dintre cele mai importante proiecte ale ei nu au fost niciodata construite, fiind initial considerate dificil de pus in practica, precum The Peack Club din Hong Kong si Cardiff Bay Opera House din Tara Galilor.
Zaha Hadid a construit in Regatul Unit doar un mic centru pentru cercetarea cancerului in Scotia, iar in prezent are in constructie Muzeul Transportului din Glasgow. Insa singura comanda privata pe care a primit-o este stadionul acvatic pentru Jocurile Olimpice, a carui constructie va incepe anul acesta. Pare incredibil ca este neglijata in Marea Britanie. Se datoreaza acest lucru faptului ca provine din Irak, fiind perceputa inca drept "straina" in Marea Britanie, desi are cetatenie engleza? Sau faptului ca este femeie, intr-o profesiune dominata aproape exclusiv de barbati? Ori este pentru ca e perceputa ca o persoana "dificila"? Faptul ca vorbeste la o viteza imposibila intr-un accent dificil de inteles pentru britanici nu a impiedicat-o sa primeasca oferte din Statele Unite, China, Abu Dhabi, Germania, Spania, Elvetia si in aproape orice tara cu traditie in arhitectura contemporana.
Si femeie, si straina
"Oamenii ma intreaba mereu cum de nu am facut mare lucru aici, iar eu nu stiu sa le explic", ofteaza Hadid. "In oras sunt atatea proiecte, dar noua nu ni se cere niciodata sa le concepem. Nu stiu de ce. Cred oare ca suntem prea neconventionali? Nu stiu. Nu fac parte din reteaua baietilor, asa ca nu stiu." Poate pentru ca nu se pricepe cum sa vorbeasca cu clientii? "Nici macar nu am ajuns pana acolo. Nu fac parte din «fratie», asta conteaza." Vrea sa zica prin "fratie" un fel de "masonerie"? "Nu este o masonerie, dar sunt locuri unde barbatii pot merge, iar femeile nu, cum ar fi cluburile pentru gentlemen sau invitatiile pe care barbatii si le fac la o partida de golf sau intr-o calatorie cu iachtul. Cred ca problema este ca cei mai multi clienti de aici sunt privati si alegerea arhiectului depinde de ei – la urma urmelor, este terenul lor. Ei pot sa aleaga pe oricine vor si, in mod evident, nu ma vor pe mine. Nu mi-a spus insa nimeni care e problema – sunt nedumerita." Crede ca este mai degraba din cauza ca este femeie sau ca este straina, intreaba reporterul de la The Guardian. "Cred ca amandoua in mod egal. Nu pot sa generalizez", raspunde arhitecta.
"Nu cred ca este obligatoriu sa te casatoresti si sa faci copii"
Tatal ei a fost conducatorul Partidului Democratic Progresit din Irak. Acesta fusese educat in Marea Britanie si si-a trimis cei trei copii, pe Zaha si cei doi frati ai ei, la o scoala cu internat in Marea Britanie. Zaha Hadid a decis ca vrea sa devina arhitect la varsta de 10 ani. "Tatal meu cunostea o multime de arhitecti care veneau acasa in vizita. Anii ’60 au fost o perioada de noi idei si de dezvoltare incredibila. Atunci a fost construita intreaga Brazilie. In America de Sud si in Orientul Mijlociu arhitectura a inceput sa reprezinte o noua era, un nou nivel de independenta, o indepartatare de colonialism si de modernitate", povesteste arhitecta. Dupa ce a obtinut o diploma in matematica la Universitatea Americana din Beirut, Hadid a sosit la Londra la varsta de 22 de ani, unde a devenit eleva danezului Rem Koolhaas, la randul lui unul dintre cele mai importante nume in arhitectura. La absolvire, in 1977, Koolhaas a numit-o pe Hadid "o planeta pe propria-i inimitabila orbita", apoi fiind invitata sa predea in cadrul scolii imediat. In 1983, cand inca nu construise nici o cladire, a castigat un concurs pentru a construi Peak, un vast centru de leisure in Hong Kong, concurand alaturi de 538 de alte proiecte pentru un premiu de 100.000 de lire. Cand investitorii au dat insa faliment, constructia a fost anulata, iar prima cladire semnata de Hadid a fost o mica cladire de pompieri de langa o fabrica din Germania. A urmat castigarea competitiei pentru Cardiff Bay Opera House, in 1995. Datorita unor obiectii potrivit carora proiectul era bazat pe Mecca si ar putea incita o fatwa, proiectul a fost anulat si o noua competitie a fost organizata, castigata iarasi de Hadid. Din nou proiectul a fost amandonat, construindu-se in schimb Centrul Millenium, considerat acum o opera arhitecturala cel mult mediocra. Dupa acest esec, pentru Hadid au urmat cinci ani dificili, timp in care biroul ei a supravietuit cu greu. Desi provine dintr-o familie foarte bogata, Zaha Hadid s-a ambitionat sa reuseasca pe cont propriu in Marea Britanie. Biroul ei a prins avant in anii ’90, desi de atunci nu a construit mai mult de zece cladiri. Cele mai importante din acestea, dintre care Rosenthal Center for Contemporary Art in Cincinnati, Phaeno Science Center in Wolfsburg, Germania, BMW Central Building in Leipzig, Gara Trenului de mare viteza din Afragola, Italia, sunt considerate revolutionare. Hadid s-a impus, de asemenea, in lumea designului interior si de obiecte. La ora actuala, are peste 50 de proiecte in desfasurare, din China in Zaragoza, si are peste 250 de angajati. Desi a angajat si multe femei, proportia nu este chiar de 50 la suta. "In arhitectura este dificil sa te mai intorci daca ai intrerupt continuitatea pentru a avea un copil. In America lucrurile stau altfel pentru ca acolo nimeni nu se gandeste ca ar putea sa nu munceasca." "Intr-un fel, comenteaza jurnalistul de la The Guardian, Zaha Hadid este un model controversabil pentru tinerele femei, pentru ca s-a ridicat pana la cel mai inalt nivel din cariera aparent sacrificandu-si viata personala." "Nu, nu mi-am sacrificat viata personala. Nu cred ca este obligatoriu sa te casatoresti si sa faci copii. Iar eu nu ma gandesc ca nu pot avea copii, acesta nu a fost un sacrificiu. Daca as fi fost cu persoana potrivita si am fi avut copii, sunt convinsa ca m-as fi descurcat", considera artista. Chiar inainte de a se descoperi noul feminism al scriitoarei Germaine Greer, Hadid era la curent cu discutia privind drepturile femeii in Irak si nu s-a pus niciodata problema sa nu aiba o cariera.
