Vrei să ocupi un post de şef al unei companii de asigurări fără să te împiedici de formalităţi? Nimic mai simplu. Dacă eşti în relaţii amicale cu anumite persoane sus-puse problema este ca şi rezolvată. Trebuie doar să te fereşti de „băbăciunea ciufută şi nebună, care pune întrebări idioate. N-are rost să te complici cu proasta aia”. Iar dacă apucă să pună întrebări, o aranjează amica scurt: ”Dobitoaca aia nu mă-ntreabă nimic, că dacă mă-ntreabă, io o trosnesc imediat”.
Odată ce ai trecut şi de acest mic hop, procedurile de examinare se scurtează pentru cei aleşi. ”Ce o oră fată? Juma de oră că…sper să nu se-apuce ăsta de povestit”. Cât despre întrebări, nu are cine să le adreseze, doar din comisie face parte ”una bătută-n cap„, de la juridic, care ”ce întrebări să pună?”.
Citeşte şi: Soţia ministrului Chiţoiu, urmărită penal pentru abuz în serviciu
Singura problemă rămâne unde să susţii interviul. E greu de ales între sala de consiliu şi biroul amicului care te susţine. Nu de alta, dar bate la ochi. Şi chiar şi aşa, el o să vină să bage capul pe uşă şi să vadă dacă lucrurile decurg regulamentar, ca la carte. Ca doar are…calitate oficială. Ei, şi asta e doar o formalitate fiindcă ”oamenii sunt super OK”. Nu fac decât ”ceea ce au fost sfătuiţi să facă”. Iar după, amicul urgentează aprobarea şi ”ţi-o bagă astăzi, în consiliu”. Adică te culci candidat şi mâine te trezeşti director general.
Şi, după o astfel de izbândă, tu şi amicul tău – domnul director, nu rămâne decât să duceţi ”drapelul în continuare”. E greu, dar veţi reuşi împreună. Doar sunteţi stâlpii societăţii. România se bazează pe voi. Pe voi şi pe doamna subţire, nevastă de minstru, care îşi conduce instituţia cu o mână fermă: un pumn de fier într-o mănuşă de catifea. Numai să îndrăznească dobitoacele să spună ceva, că le trosneşte imediat! Parol ţaţo! Să mă-ngropi!
