Alep este unul dintre cele mai vechi orașe din lume, locuit neîntrerupt din mileniul VI i.e.n.;, atestat documentar din mileniul III i.e.n.;. În mileniul III al erei în care trăim, Alep este supus celei mai distrugătoare forțe militare, sub privirile întregii lumi.
„Voi muri, doamnă?“ – întrebarea obsesivă a unui copil aflat într-un spital din estul orașului Alep, către sora medicală ce-i acorda asistență. Băiatul era victimă a unui bombardament cu deja „celebrele“ butoaie cu TNT folosite de regimul criminal al lui Bashar al-Assad. De data aceasta, butoiul conținea și clor gazos. Acolo unde a căzut butoiul TNT, o întreagă familie, părinți și patru copii, a fost ucisă. În timp ce alte victime erau tratate de sufocările provocate de clorul gazos, spitalul este bombardat din nou.
Era ultimul spital din estul orașului. Într-un weekend, toate spitalele din estul Alepului au fost distruse unul câte unul. Acum, populația civilă nu mai are nicio facilitate medicală. Apărarea Civilă anunță că nu mai are nici saci în care să fie băgate rămășițele victimelor, așa cum sunt scoase de sub dărâmături și culese din diverse locuri bombardate, o mână colo, un picior dincolo, o inimă prinsă într-o bucată de stern pe asfalt… Imagini imposibil de privit de către o ființă umană. De aceea, rețelele de socializare trebuie să avertizeze utilizatorii că urmează imagini atroce, altminteri contul respectiv riscă să fie blocat.
Suntem blocați să privim tragedia poporului sirian ce se petrece sub ochii noștri, în mileniul trei era noastră, mileniu al civilizației! Cum a ajuns întreaga lume atât de neputincioasă, încât nu poate opri tragedia prin care trece un popor, arestat, torturat, ucis în închisori, ucis în școli, ucis în spitale, ucis în piețe, ucis acasă, măcelărit cu toate tipurile de arme, convenționale, neconvenționale, nou-intrate pe „piață“? Un genocid practicat de un regim minoritar etnic și religios, criminal, ne referim la regimul Assad, un genocid practicat de forțe străine, Rusia, Iran, organizația teroristă libaneză Hezbollah, un genocid în care ONU, cu toate departamentele sale, se împotmolește și se compromite tot mai mult?!
ONU se pierde în „inițiative creative“ compromițătoare
În mai puțin de o săptămână, 289 de morți în Alep în bombardamentele aviației lui Bashar și a lui Putin, cu distrugerea tuturor spitalelor. Crime de război, crime împotriva umanității! Cui îi pasă? ONU estimează că peste 275.000 de persoane sunt asediate de trupele mercenare ale lui Bashar al-Assad. Civili pe care regimul îi vrea afară, pe linia politicii de epurare etnico-religioasă. În acest weekend, emisarul special ONU, Staffan De Mistura, a mai făcut un demers de neînțeles, din multele acțiuni ieșite din tipic referitoare la „modelul Siria“. De Mistura s-a dus de urgență la Damasc și nu se știe ce fel de propunere a făcut, că ministrul de Externe al regimului criminal sirian, Walid al-Moalem, a declarat într-o conferință de presă că „nu se admite ca estul Alepului să aibă administrație autonomă“!
Chat Conversation End
De Mistura a îngăimat că era „o inițiativă creativă“, interimară, ca să fie stopate violențele. „N-ar trebui să existe schimbări dramatice în administrația orașului, până se găsește o soluție politică a conflictului sirian“, a declarat emisarul. În primul rând, ONU ar trebui să impună soluții, nu să se milogească de regimuri criminale să creeze „zone autonome“. Dar ONU este în derivă. Întâi, ONU s-a compromis față de organizațiile umanitare, colaborând cu regimul criminal Assad „pentru că altfel nu putea ajunge la civilii asediați“. Oricum, n-a ajuns, regimul și rușii i-au luat și banii, pentru „programe umanitare“, i-au luat și ajutoarele, i-au bombardat și lucrătorii. Apoi ONU s-a compromis când a participat la epurarea etnică și religioasă practicată de regimul Assad, sub motivul protejării populației civile.
Dacă mai era ceva de salvat din imaginea de organism internațional garant al păcii și securității, apărător al drepturilor omului și organizator de misiuni umanitare, ONU a reușit să se compromită și mai mult față de toți ambasadorii lumii decente când l-a decorat pe ambasadorul regimului Assad, „pentru că așa se obișnuiește“. Da, așa se obișnuiește în lumea civilizată, nu în lumea în care un președinte ce provine dintr-o minoritate etnică și religioasă îneacă în sânge poporul majoritar, revoltat împotriva clanului conducător. Și totul se întâmplă în văzul tuturor, astfel încât nimeni nu poate să spună că nu știe. Ce o să se întâmple cu Alep, ce o să se întâmple cu Siria? Vor fi lăsate să moară pentru că au cerut libertate și demnitate umană? Care e mesajul „modelului Siria“, către întreaga umanitate, acum, când „populiștii“ vin la putere? Deocamdată, mesajul este că un popor poate fi sacrificat în totalitate de către derbedeii planetei, democrați sau nu, populiști sau nu.
