Uzina „Rulmentul” Braşov s-a vândut pe bucăţi. Pe locul ei se va înălţa, probabil, un cartier rezidenţial. Astfel, cea mai veche şi mai complexă industrie din România a primit lovitura de graţie. În numele „traiului bun”, guvernele post-decembriste au pus industria la pământ şi agricultura în pom, servind interesele unei lumi în care vor să ne integreze, transformându-ne – precum ar spune ţăranul român – în „slugi pe ograda noastră”. Lipsa de „profesionalism” politic a stimulat jaful ştiinţific organizat al economiei naţionale, încurajat de cel dintâi premier democrat al României, care, lansând conceptul retehnologizării, a catalogat obiectivele industriale din perioada comunistă, drept „fiare noi cu valoare de fiare vechi”. Afirmaţia, transformată ulterior în sintagma ce a etichetat industria română drept un „morman de fiare vechi”, a dat startul privatizărilor păguboase, prezentate opiniei publice drept inegalabile succese pe calea integrării în „structurile europene”.
