Booz Allen Hamilton este un consultant pe lângă guvernul american şi al întreprinderilor din sistemul de apărare – peste 23% din cifra sa de afaceri, adică 1,3 miliarde dolari, proveneau anul trecut din contracte cu serviciile secrete americane. Când Emiratele Arabe Unite au dorit să creeze propria versiune a National Security Agency americană, toate opţiunile au fost în favoarea lui Booz Allen Hamilton pentru a reproduce în nisipurile de la Abu Dhabi cea mai mare şi mai puternică agenţie de spionaj din lume.
O alegere naturală, precizează cotidianul american, având în vedere că arhitectul-şef al strategiei cibernetice a lui Booz Allen este Mike McConnell, care a condus NSA şi a împins Statele Unite spre o nouă eră a marelui spionaj al datelor. McConnell este cel care a obţinut binecuvântarea agenţiilor secrete americane pentru a susţine emiratul din Golful Persic. Booz Allen a înregistrat o expansiune mondială cu beneficii care au crescut pe măsură, dar acum, după scandalul PRISM, McConnell şi alţi conducători ai antreprenorului guvernului au de dat multe răspunsuri. Compania lui Hamilton se prezintă pe internet ca etalon în materie de protecţie a sistemelor informatice şi afirmă că jumătate din cei 25.000 de angajaţi ai săi sunt agenţi care activează în „jocuri secrete“.
O întrebare ar fi de ce Booz Allen a atribuit unui ex-agent al CIA cu o experienţă insuficientă un site NSA sensibil în Hawaii, unde a fost lăsat nesupravegheat şi a putut descărca documente strict confidenţiale privind supravegherea de către guvern a internetului şi comunicaţiilor telefonice, şi cum un USB portabil nu a fost blocat de agenţie?
Efecte incalculabile
Consecinţele ar putea fi dezastruoase pentru o întreprindere care până acum o săptămână avea unul dintre cele mai grozave planuri de afaceri la Washington, o companie în care peste jumătate din cele 5,8 miliarde dolari venit anual provenea din contracte cu armata şi serviciile secrete. În urmă cu o săptămână, preşedintele Comisiei pentru informaţii a Senatului, Dianne Feinstein, pe care McConnell o informa cu regularitate când era în guvern, a sugerat pentru prima oară ca societăţi ca Booz Allen să îşi piardă accesul larg la secretele cele mai sensibile. „Va trebui să avem o legislaţie care va limita sau împiedica antreprenorii să manipuleze datele”, a declarat senatoarea de California şi înalţi responsabili de la Casa Albă au fost de acord.
Totuşi, blocarea accesului antreprenorilor la dosarele clasificate este mult mai dificilă decât pare. Booz Allen este una dintre numeroasele întreprinderi care constituie coloana vertebrală numerică a lumii serviciilor secrete, a concepţiei sistemelor computerizate şi materiale faţă de care NSA şi alte agenţii militare şi de informaţii sunt dependente. Retragerea acestor contractori din lumea spionajului ar reprezenta o schimbare tulburătoare. Din cele 1,4 milioane de persoane implicate în cele mai bune jocuri secrete, peste o treime sunt antreprenori privaţi.
Booz Allen vorbeşte puţin despre acţiunile lui Snowden sau despre problemele ridicate de practicile sale, iar McConnell a refuzat un interviu, dar un asociat a declarat că scandalul PRISM „va afecta relaţiile lui Mike cu NSA”. Practic, puţini dintre responsabilii din lumea spionajului au dobândit atâta putere ca McConnell în domeniul ciberspionajului. El şi-a început cariera în timpul războiului din Vietnam, ca ofiţer de informaţii în Marină pe un mic vas care patrula în apele deltei fluviului Mekong. Ani de zile mai târziu, el a contribuit ca aparatul serviciilor secrete americane să facă saltul de la o lume analogică de ascultare electronică spre noua eră a „cyberweaponry”.
Preşedintele Bill Clinton s-a bazat pe McConnell ca director al NSA, post pe care l-a ocupat din 1992 până în 1996. Booz Allen s-a alăturat ca vicepreşedinte senior la construirea primelor ciber-unităţi. Cu o comunitate a serviciilor secrete în degringoladă după eşecul prevenirii atacurilor din 11 septembrie 2001, eşecul armelor de distrugere în masă în Irak şi bilanţul reorganizării constante, preşedintele George W. Bush i-a cerut să fie al doilea director al comunităţii naţionale a serviciilor secrete, între 2007-2009. Atunci s-a remarcat, forţând o birocraţie ezitantă să investească masiv în ciber-capabilitate şi a supervizat dezvoltarea primei arme cibernetice cu adevărat sofisticată a Americii, care a fost utilizată contra programului de îmbogăţire a uraniului din Iran.
McConnell
Preşedintele Obama nu a fost interesat să păstreze echipa precedentă şi McConnell s-a întors la Booz Allen în 2009. A câştigat peste 4,1 milioane dolari în primul an de la revenirea sa şi 2,3 milioane anul trecut. În prezent este vicepreşedinte şi societatea îl descrie drept liderul expansiunii rapide a afacerii sale cibernetice. La Washington, este adesea faţa publică a lui Booz Allen, din cauza relaţiilor cu agenţiile de informaţii secrete şi a vastei sale reţele de funcţionari federali din aceste servicii care au lucrat cu el. Anul acesta compania a început să lucreze la un program de analiză a informaţiilor, program de cinci ani, în valoare de 5,6 miliarde dolari, pentru Agency Defense Intelligence. Beneficiile întreprinderii sunt de opt ori mai mari de la introducerea la bursă, la finele lui 2010. Acţionar majoritar este grupul Carlyle, în care se regăsesc mulţi reprezentanţi ai puterii de la Washington. „Capacităţile numerice sunt aproape asemenea armelor de distrugere în masă”, declara McConnell într-un interviu. Acum două luni, societatea a anunţat crearea unui Grup strategic de inovaţie, dotat cu 1.500 angajaţi care urmăresc, între alte proiecte, unul dintre cele favorite ale lui McConnell – dezvoltarea de mecanisme „predictive” pe care clienţii săi le pot folosi pentru a parcurge web-ul.
În 2007, ca şef al comunităţii agenţiilor de informaţii, a presat Congresul pentru revizuirea legii privind Foreign Intelligence Surveillance pentru eliminarea unor reguli mai constrângătoare pentru NSA. Schimbările, în drept şi în interpretarea juridică, au dus la numeroase etape – inclusiv colectarea de către guvern de date prelevate din apeluri telefonice realizate în interiorul şi în afara ţării – care au fost dezbătute după ce Snowden a început să dezvăluie amploarea acestor programe.
Noile tehnologii au creat un fluviu de noi activităţi pentru agenţii secreţi şi enorme oportunităţi pentru întreprinderi ca Booz Allen, iar mii de tineri analişti, ca Edward Snowden, au fost angajaţi. Luna trecută, Marina i-a dat lui Booz Allen, între altele, primele contracte dintr-un proiect de un miliard dolari pentru a ajuta la „o nouă generaţie de operaţiuni de spionaj, de supraveghere şi de luptă”. Dar, de vineri, acţiunile lui Booz Allen au scăzut cu 6% după dezvăluirile lui Snowden. Acesta din urmă, refugiat la Hong Kong, s-a volatilizat şi în prezent este cel mai căutat om din lume, SUA dorind extrădarea sa pentru a fi judecat.
Oraşul spionajului
Până de curând, nimeni nu se interesa de giganticul complex deja ieşit din pământ, în apropiere de Bluffdale – Utah, mai cunoscut pentru mormonii poligami decât pentru centrul său de stocare a datelor. După ce Ed Snowden a dezvăluit amploarea intruziunilor în comunicaţiile fiecăruia, ochii Americii sunt întorşi spre acest peisaj montan unde NSA va inaugura în septembrie cel mai mare centru de interceptare a comunicaţiilor din SUA şi din lume, un centru a cărui istorie oferă un exemplu de opacitate a autorităţilor. Ascuns în „ţara mormonilor”,între Wasatch şi munţii Oquirrh, el a fost conceput pentru a fi anonim. NSA a ales acest stat aparent dintr-un motiv prozaic: electricitatea nu este scumpă. Centrul va găzdui superordinatoare pentru stocarea cantităţilor gigantice de date şi va utiliza 65 megawaţi.
Modul în care Snowden a putut divulga afacerea PRISM ridică probleme delicate legate de securitatea serviciilor secrete americane, de la NSA la CIA. Ceea ce preocupă cel mai mult lumea serviciilor de informaţii americane este cum a putut avea acces la informaţii top secret pentru apărarea SUA. „De ce a avut acces la bijuteriile Coroanei?“, se întreabă Robert Deitz, fost consilier la NSA şi CIA. Ca specialist în reţele informatice, probabil că a ajutat un înalt responsabil cu o problemă de acest gen şi a avut acces la parola acelei persoane. Oricum, afacerea pune grave probleme privind securitatea internă a NSA. Recurgerea masivă la agenţi externi înseamnă că sute de consultanţi lucrează zilnic pentru serviciile secrete, cot la cot cu agenţii oficiali, făcând adesea aceeaşi treabă. În total, 1,2 milioane de americani dispun de o autorizaţie top-secret şi 38% sunt consultanţi. PRISM Gate riscă să împingă SUA să reducă rolul acestor privaţi şi să revizuiască întregul dispozitiv. Pentru că există ameninţarea altor Snowden.
Altă problemă care agită lumea spionajului american este de a şti dacă spionul lor intern a luat şi alte secrete. Jurnalistul de la Guardian care l-a intervievat afirmă că avea în posesie mii de documente şi doar câteva zeci au fost dezvăluite deja. Care este natura acestor informaţii? Singura certitudine este că Ed Snowden, departe de a fi nebun, este perfect organizat şi ştie ce face. Modul în care a organizat preluarea informaţiilor, sub nasul NSA, a cărei treabă este detectarea acestui gen de lucruri, ridică, de asemenea, semne de întrebare. Snowden a dezvăluit programul PRISM după ce a plecat la Hong Kong, unde, în mai, s-a întâlnit cu ziaristul de la Guardian. NSA a început să presimtă ceva, dar era prea târziu şi serviciile secrete americane nu au reuşit să recupereze întârzierea. „Lansatorul de alertă” a dispărut. A părăsit camera sa de hotel din Hong Kong şi practic s-a volatilizat. Unii afirmă că s-ar afla încă în oraşul chinezesc, alţii cred că a plecat, posibil, în Islanda sau alte ţări ce protejează viaţa privată. Sau poate vrea să ia drumul Rusiei, Moscova declarând că studiază posibilitatea „acordării de azil politic ex-tehnicianului american”.
Amazon vs IBM
Un „cloud” uriaş al CIA, în centrul luptei dintre Amazon şi IBM, care s-au înfruntat pentru un contract de 800 milioane dolari. Statul american doreşte schimbarea furnizorului pentru viitorul său mare proiect informatic şi asta nu este pe placul tuturor. Trecerea datelor în „informatică dematerializată” – cloud – este o prioritate a guvernului american, care vrea şi reducerea costurilor şi îmbunătăţirea difuzării informaţiei între agenţiile sale. În acest cadru, CIA doreşte construirea de noi infrastructuri pentru transferarea datelor sale şi aplicarea pe următorii 10 ani.
În final, contractul a fost încredinţat companiei Amazon, spre marea supărare a IBM, care este una dintre societăţile obişnuite a primi contractele pentru înalte tehnologii ale statului american, ca HP, Raytheon sau Boeing. Cu această victorie, Amazon pune piciorul în aceste pieţe publice remuneratorii. Apărarea americană – inclusiv NSA – a cheltuit 35 miliarde dolari pentru sistemul său informatic în ultimul an fiscal, care se încheie în septembrie, faţă de 38 miliarde în 2010.
Această primă incursiune a Amazon în marile proiecte ale apărării americane reprezintă un pericol real pentru actorii aflaţi deja acolo, în primul rând IBM. Departamentul Amazon Web Service este primul furnizor mondial de capacităţi informatice la distanţă, într-o infrastructură unică numită „cloud public” pentru toţi clienţii. Obţinând contractul cu CIA, Amazon pune în concurenţă modelul său de mare platformă, unde fiecare element este polivalent faţă de modelul clasic IBM. Veniturile anuale ale Amazon în acest domeniu vor fi de 800 milioane dolari, situându-se înaintea IBM, iar CIA se va plasa în fruntea clienţilor săi. Contractul a fost contestat de IBM, iar Government Accountability Office, o comisie parlamentară însărcinată cu controlul finanţelor publice, a recomandat CIA, la începutul lunii iunie, să redeschidă negocierile. Potrivit Wall Street Journal, CIA are termen două luni pentru a declara dacă va urma această recomandare. Un scandal comercial ce intervine pe fondul celui provocat de dezvăluirea programului de spionaj al puterilor străine.
