Retragerea „temporara” din scena a lui Fidel Castro inaugureaza o perioada de riscuri pentru Cuba, prinsa intre aspiratiile populatiei spre deschidere si crisparile unui regim care isi cauta un nou suflu, la jumatate de secol de la fondarea sa, in 1959. Cuba isi intareste apararea si isi inmulteste declaratiile martiale fata de o ipotetica agresiune militara americana, presiunile cresc asupra lui Raul Castro, pentru a lua pozitie si a risipi temerile unui vid politic, in timp ce opozitia din exil lanseaza apeluri de rasturnare a regimului.
Iubirile „comandantului suprem”
Presedintele cubanez a facut intotdeauna un secret de stat din sanatatea sa, protejandu-si viata privata, imensa majoritate a cubanezilor ignorand viata cotidiana a „tatalui Revolutiei” din 1959.
Rari sunt cei care cunosc numele Daliei Soto del Valle, 65 de ani, tovarasa sa care i-a daruit cinci fii. Zvonurile se refereau la casatoria lor in 1980, dar Castro a dezmintit in 2002 povestea, declarandu-i cineastului Oliver Stone, care realiza un documentar despre viata sa, ca „m-am casatorit o data, este suficient”. Casatoria unica din 12 octombrie 1948, dintre un student revolutionar in varsta de 22 de ani si fiica unei mari familii cubaneze, Mirta Diaz-Balart, din care a rezultat „Fidelito”, singurul fiu recunoscut de Castro. El a divortat dupa sase ani, cand era inchis dupa atacul de la Moncada, afland ca Mirta primea bani de la Ministerul de Interne al dictatorului Fulgencio Batista.
Viata amoroasa a lui Fidel Castro a fost bogata. Tanar revolutionar, in 1952 a avut relatii cu Natalia („Naty”) Revuelta, casatorita cu un avocat, cu care a avut o fiica, Alina, care traieste in exil din 1993. Nemtoaice, italience sau americance, sunt numeroase femeile care sustin ca au avut un copil de la Fidel. Opt in mod sigur, sustin biografii sai. Una din femeile importante din viata sa ramane Celia Sanchez, considerata sufletul sau geaman, confidenta, secretara si consiliera sa pana la moartea ei, in 1980, dupa care a aparut Dalia. Si celelalte aspecte ale vietii lui Fidel au fost protejate de un „zid securitar”. Toti havanezii cunosc „Laguito”, vastul ansamblu al cartierului Siboney din vestul capitalei, unde Fidel isi are domiciliul principal, ca si fratele sau, Raul. Declaratii neconfirmate vorbesc despre un dispozitiv de securitate gen James Bond, cu rachete antiaeriene, tuneluri, buncare si posibilitatea evacuarii pe mare, aflata la distanta de 500 metri.
Pana la operatia anuntata luni, ca urmare a unei hemoragii intestinale provocate de un „stres extrem”, Castro avea un ritm alert de munca, neezitand sa-si tina anturajul treaz pentru a lua o decizie. Din biroul pe care il numea „celula” sa, fostul gherillero veghea la cele mai mici detalii ale avansarii haotice a socialismului cubanez, inconjurat de 20 de tineri care formau „echipa de coordonare si sustinere”, un supercabinet care lucra zi si noapte.
O sansa pentru „Cuba libre”
Presedintele Statelor Unite, George W. Bush, intr-o prima reactie, a cerut joi poporului cubanez sa depuna eforturi in sensul schimbarilor democratice pe insula lor si sa nu se exileze in SUA dupa pasarea puterii produsa luni. Totodata, a asigurat cubanezii de sprijinul american fata de „eforturile pentru stabilirea in Cuba a unui guvern de tranzitie angajat spre democratie”. In timp ce transferul de putere de la Havana a dat nastere speculatiilor referitoare la sansele revenirii lui Fidel Castro, in varsta de 79 de ani, PC cubanez a precizat ca intentioneaza sa mentina controlul asupra regimului indiferent daca dictatorul va reveni sau nu la putere. Unul dintre principalii membri ai opozitiei cubaneze, Oswaldo Paya, declara pentru presa spaniola: „Cuba a intrat intr-o noua etapa care poate fi decisiva. Toti sunt din ce in ce mai constienti ca schimbarea democratica este necesara si inevitabila”.
