Una dintre virtutile cele mai importante ale Barometrului de Opinie Publica al Fundatiei Soros consta in faptul ca permite examinarea variatiei raspunsurilor la unele intrebari – care s-ar putea ca, in sine, sa nu spuna mare lucru – de-a lungul multor ani. De exemplu, putem constata ca la intrebarea "Cum apreciati veniturile actuale ale gospodariei dumneavoastra?" cea mai mare parte a respondentilor aleg variantele "Ne ajung numai pentru strictul necesar" sau "Nu ne ajung nici pentru strictul necesar". De regula, aceste raspunsuri grupau mai bine de trei sferturi din cei intervievati.
Pentru prima data, in luna mai a acestui an, ponderea acestor raspunsuri a scazut sub pragul de 70%. In schimb, a atins nivelul de 20% ponderea celor care spun ca "Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpararea unor lucruri mai scumpe". Aceasta inseamna ca, taras-grapis, o parte a societatii romanesti (cei 20%) incepe sa scape de spectrul saraciei si se pregateste sa constituie indelung clamata clasa de mijloc. E drept, intr-o tara normala, clasa mijlocie ar acoperi grosul populatiei – de unde se vede ca Romania este eminamente subtirica la mijloc.
Definitia clasica a clasei de mijloc are in vedere alte criterii decat acela al satisfactiei fata de venituri. Adeseori insa – si cred ca e cazul societatilor in curs de reasezare –, indicatorii obisnuiti (nivelul veniturilor, numarul bunurilor detinute, statutul ocupational) pot fi generatori de confuzii, de aici ipoteza ca apartenenta la clasa care sta la baza societatii moderne e mai curand de identificat prin atitudine. stiu ca sunt prea multi oameni saraci in Romania, dar nu cred ca trei sferturi din concetatenii mei nu au dupa ce bea apa sau ca traiesc la limita subzistentei. Cred ca e mai degraba o problema de mentalitate. Vaicareala nu a ajutat niciodata pe nimeni sa-si asume propriile esecuri, dar nici eventualele succese. De aceea, cred ca mai degraba atitudinea "nu-mi merge excelent, dar la o adica o scot la capat" e caracteristica celui care face lucrurile sa se miste.
Daca ii identificam pe cei 20% mentionati mai sus ca fiind o posibila clasa mijlocie (desigur, e o simplificare, dar deocamdata ne putem multumi cu aproximari), constatam ca ei sunt in general tineri (sub 35 de ani), ca au preponderent ocupatii intelectuale sau sunt functionari, ca utilizeaza cu mare frecventa internetul si e-mailul. Se declara multumiti de serviciul pe care-l au in mai mare masura decat ceilalti. Cei mai multi dintre ei au calatorit in strainatate si au de gand sa o mai faca, dar nu pentru munca, ci pentru turism. Asta inseamna ca exista deja in Romania o nisa in care se poate munci, castiga si trai decent – nisa de care beneficiaza mai ales tinerii cu pregatire profesionala buna si, mai ales, adaptata cerintelor pietei.
Intrebati de ce ai nevoie in primul rand pentru a reusi in viata, respondentii pe care i-am considerat ca facand parte din clasa mijlocie se refera mai frecvent decat ceilalti la inteligenta si munca. Nu sunt insa neaparat "workaholici" (ahtiati dupa munca), pentru ca, atunci cand sunt intrebati ce lucruri sunt importante pentru ei, se diferentiaza de restul esantionului mai ales prin atentia pe care o acorda timpului liber (considerat foarte important sau destul de important de catre 85% din membrii clasei mijlocii, fata de 73% – pentru restul esantionului).
Daca analizam programele politice ale partidelor romanesti, cu greu vom gasi unul care sa nu sustina ca se adreseaza clasei mijlocii, care sa nu afirme ca aceasta clasa trebuie sustinuta etc. Problema este ca, de regula, raportarea se face la o categorie abstracta. Datele pe care am incercat sa le prezint demonstreaza ca, iata, ea exista si membrii sai traiesc printre noi. Ar fi deci momentul ca aceia care i se adreseaza sa aiba in vedere altceva decat pure abstractiuni. Nu de alta, dar singura intrebare la care nu am gasit diferente intre membrii acestei clase si restul populatiei este cea privind intentiile de vot.
Mircea Kivu este sociolog
