Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a decis marţi că nici sârbii, nici croaţii nu au comis genocid în conflictul care i-a opus, din 1991-1995, şi a cerut celor două ţări vecine să coopereze pentru pacea şi stabilitatea în Balcani. Poate acest verdict să permită normalizarea relaţiilor dintre Croaţia şi Serbia?
Bătălia juridică în faţa autorităţii judiciare a ONU durează din 1999. Croaţia a depus atunci plângere contra Serbiei, reproşându-i în special că a perpetuat o epurare etnică în zonele reclamate de separatiştii sârbi, şi a cerut reparaţii financiare. Serbia a acuzat, la rândul ei, Zagrebul de genocid în operaţiile militare croate din 1995. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) nu a recunoscut decât un singur genocid, cel din Srebreniţa, unde peste 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani au fost ucişi de forţe sârbe din Bosnia în 1993.
Marţi, judecătorii CIJ au considerat că Serbia nu a comis genocid contra Croaţiei în războiul care le-a opus în anii 1990. Câteva minute mai târziu, ei au apreciat că nici Croaţia nu a comis genocid contra populaţiei sârbe din ţara sa în operaţiunile militare din 1995, de recucerire a zonelor controlate de separatiştii susţinuţi de Belgrad. „Croaţia nu a reuşit să aducă dovezi potrivit cărora a fost comis un genocid”, a declarat judecătorul preşedinte al juriului, Peter Tomka, la sediul CIJ din Haga. Judecătorii au estimat că actele comise de sârbi la începutul conflictului nu aveau ca obiectiv „distrugerea” grupului etnic croat din anumite zone din Croaţia cerută de secesioniştii sârbi, ci de „deplasare prin forţă”. Pronunţându-se la contraplângerea Belgradului, Peter Tomka a folosit aceiaşi termeni, estimând că Serbia nu a reuşit să dovedească un act de genocid contra populaţiei sârbe.
Reacţii
După aceste decizii, preşedintele sârb, Tomislav Nikolici, a făcut apel la calm în Balcani. „Sper că în viitor Serbia şi Croaţia vor avea forţa să rezolve în comun tot ce a împiedicat posibilitatea instaurării unei perioade de pace durabilă şi de prosperitate în regiunea noastră”. În schimb, premierul croat, Zoran Milanovici, şi-a exprimat ieri nemulţumirea, dar a declarat că acceptă decizia „în mod civilizat”. ”Va trebui să acceptăm decizia, este definitivă şi nu există posibilitatea de a face recurs”. Proclamarea independenţei Croaţiei faţă de Iugoslavia, în 1991, a fost urmată de un război între forţele croate şi secesioniştii sârbi susţinuţi de Belgrad, care doreau integrarea într-un stat sârb etnic pur. Conflictul sârbo-croat, unul din numeroasele războaie care au zguduit Balcanii în ultimul deceniu al secolului trecut, s-a soldat cu peste 20.000 victime între 1991 și 1995.
Genocidul este crima cea mai gravă în dreptul internaţional şi, potrivit Convenţiei ONU din 1948 asupra genocidului, un astfel de act comis ar avea intenţia de distrugere, în totalitate sau parţial, a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios. Sau să cauzeze moartea ori leziuni fizice sau mentale membrilor grupului. Sau să impună condiţii de viaţă calculate pentru a produce distrugeri fizice. Sau măsuri vizând împiedicarea naşterilor. Sau transferuri de grupuri de copii ori alte grupuri. Croaţia a susţinut că Serbia a comis un genocid în oraşul Vukovar şi în alte localități în 1991. Vukovar a fost devastat când a fost ocupat de sârbi timp de trei luni, zeci de mii de croaţi au fost deplasaţi şi peste 260 de bărbaţi croaţi au fost fie deţinuţi, fie ucişi.
