La nivelul sistemului judiciar românesc sunt încă evidente dificultățile în constatarea și indemnizarea daunelor morale, dovada cea mai elocventă fiind caracterul eterogen al deciziilor instanțelor în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor în spețe foarte asemănătoare.
Și în Europa însă, asigurătorii se confruntă cu spețe și abordări diverse, mai ales în contextul liberei circulații a bunurilor și persoanelor în cadrul Uniunii Europene și nu numai. Prin urmare, asigurătorii români se pot regăsi cu ușurință în situația în care au de acoperit daune importante, provocate peste hotare de mașini înmatriculate în România. În acest context, prezentul articol își propune să prezinte situația de ansamblu a daunelor pentru vătămări corporale acoperite de polițele RCA în România și în Europa și, cu titlu de exemplu, rezultatele unui exercițiu relevant efectuat de reasigurătorul elvețian SWISS Re, unul dintre cei cu expunere ridicată pe liniile RCA ale companiilor din România, în scopul de a evidenția diferențele majore de abordare ale țărilor membre UE.
Vătămările corporale în România
Daunele plătite pentru vătămări corporale se cifrau la circa 1% din plățile efectuate în baza polițelor RCA în anul 2006. Situația s-a schimbat radical de atunci și până în prezent.
Cele mai recente statistici, aferente primelor 9 luni ale anului 2015, arată că despăgubirile pentru vătămări corporale și deces au reprezentat 21,62% din compensațiile totale plătite de asigurătorii din România pe linia RCA. Valoarea acestora s-a cifrat la 318,08 milioane lei. În același timp, ca pondere în numărul total de dosare achitate pe RCA, cele pentru vătămări corporale au reprezentat 2,53%.
Pentru vătămările corporale, dauna medie plătită în primele 9 luni din 2015 a fost de 59.057 lei.
După apariția, în anul 1865, a Codului Civil, în dreptul nostru, repararea bănească a prejudiciilor nepatrimoniale a cunoscut o evoluție contradictorie. A fost admisă, prin tradiție, timp de aproape un secol (1862-1952). Apoi a fost interzisă formal prin Decizia de îndrumare nr. VII din 29.12.1952 a Plenului fostului Tribunal Suprem, pentru ca, în noile condiții de după decembrie 1989, instanțele judecătorești să se reorienteze, fără rezerve, către repararea bănească a acestui tip de prejudicii, a explicat Dr. Gheorghe Vintilă, Avocat în Baroul Dolj și fost Judecător la Curtea de Apel Craiova.
În prezent, nu de puține ori apar dificultăți în constatarea prejudiciului moral, dar și în ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor. Acestea au fost generate, în principal, de natura imaterială a acestui prejudiciu, nesusceptibil prin el însuși de evaluare în bani, adesea dificil de perceput, fapt ce face dificilă și reparația acestuia, a adăugat Dr. Gheorghe Vintilă.
