Acuzaţi că au subestimat riscurile înaintea seismului din Aquila care a provocat 300 de victime în 2009, şapte oameni de ştiinţă italieni, membri ai comisiei guvernamentale „Riscuri mari” în momentul cutremurului, au fost condamnaţi de un tribunal la câte şase ani de închisoare. Verdictul a şocat lumea ştiinţifică mondială.
La peste trei ani de la seismul din 6 aprilie 2009 care a cauzat moartea a peste 300 de persoane şi a distrus centrul istoric din Aquila, şapte experţi italieni, acuzaţi că au neglijat semnele precursoare seismului, au fost condamnaţi la şase ani de închisoare pentru „omucidere din imprudenţă” de un tribunal din această localitate situată în Abruzzi. Apărarea a cerut achitarea lor, motivând că nici un om de ştiinţă nu poate prezice un cutremur de pământ. Jean-Paul Montagner, profesor de seismologie însărcinat cu afaceri internaţionale la Institutul de fizică a globului din Paris declară că „micile cutremure care preced uneori seismele majore nu pot fi interpretate ca semne precursoare decât a posteriori. Trebuie înţeles că, în majoritatea cazurilor, aceste mici cutremure nu sunt urmate de seisme devastatoare”.
Presiunea străzii
Puţin înainte de verdict, unii italieni, în special familiile victimelor, sperau la o condamnare grea şi Wania della Vigna, avocată ce reprezintă 11 părţi civile, estima „un verdict istoric”. „Sper că vor fi recunoscuţi vinovaţi, aveau o poziţie de responsabilitate”. Pentru această avocată, condamnarea „va permite în viitor ca oamenii de ştiinţă să acorde atenţie semnelor premergătoare unei catastrofe atunci când emit avize”. Condamnarea anunţată de Marco Billi, judecătorul unic al tribunalului, după deliberări care au durat patru ore, a fost percepută ca un fapt istoric de părţile civile reprezentând familiile care au urmărit dezbaterile şi va figura în analele comunităţii ştiinţifice. Sentinţa mai cuprinde interdicţia exercitării responsabilităţilor în funcţii publice timp de un an şi obligaţia de a plăti mai multe sute de mii de euro familiilor victimelor, ca despăgubiri. Marco Billi a reproşat celor şapte acuzaţi că nu au prevăzut şi nu au prevenit populaţia şi autorităţile locale de iminenţa unui cutremur la reuniunea avută la Aquila pe 31 martie 2009. Iar procurorul Fabio Picuti nu a ezitat să stabilească o comparaţie cu evaluarea de riscuri teroriste din Statele Unite în timpul atentatelor din 11 septembrie 2001. „După 11 septembrie, raportul care demonstra o analiză insuficientă a riscurilor în raport cu atentatul a condus la demisia şefului CIA şi a adjunctului său”.
Avocatul Carlo Sica, ce reprezintă guvernul italian de care depindea comisia pentru „Mari riscuri”, a cerut achitarea acuzaţilor, care „nu sunt vinovaţi de nimic”, prin natura lor seismele “neputând fi prevăzute” . Poziţie susţinută de un mare număr de experţi din mediile ştiinţifice din Italia şi din străinătate.
Fenomen teluric
Din 14 septembrie 2008, regiunea Aquila a fost afectată de o serie de seisme cu magnitudine crescândă. Pământul se cutremura zilnic şi populaţia trăia cu teamă. Numeroşi locuitori părăseau spontan Abruzzi pentru a se refugia la prieteni de teama unui cutremur major, „big one” cum este numit în lumea ştiinţifică. La 29 martie 2009, fizicianul Giampaolo Giuliani lansează alerta – „concentraţia puternică de gaz radon semnalează iminenţa unui seism puternic”. Dar Giuliani nu este o autoritate şi corelaţia dintre radon şi cutremure nu este validată de comunitatea ştiinţifică, însă afirmaţiile măresc teama. Comisia pentru „Riscuri mari” se reuneşte două zile mai târziu, la 31 martie, pentru analizarea fenomenului teluric în curs şi un cercetător a prezis chiar un cutremur mai puternic la 6 aprilie, dar la Sulmona, 60 km sud de Aquila. Numai că la 6 aprilie, la 3.32 dimineaţa, un cutremur de 7,6 grade Richter distruge Aquila şi împrejurimile sale. Bilanţul – 308 victime.
Absurd şi periculos
Concret, este vorba chiar de un „verdict istoric” ce a şocat întreaga comunitate a oamenilor de ştiinţă din lume, un verdict fără precedent, o premieră mondială în care se estimează că nu doar seismologii au fost judecaţi şi condamnaţi, ci întreaga ştiinţă.
Peste 5.000 de membri ai comunităţii ştiinţifice din Italia au adresat o scrisoare deschisă preşedintelui Republicii, Georgio Napolitano, în care afirmă că este imposibilă prezicerea unui cutremur de pământ. Robin Lacassin, directorul echipei de tectonică de la Institutul de fizică a globului, declară că se aştepta la o pedeapsă simbolică, pentru că populaţia şi autorităţile doresc găsirea unui vinovat pentru acea dramă. Dar nimeni nu şi-a imaginat că experţii vor fi condamnaţi la şase ani de închisoare. Un verdict total nerealist, susţine expertul, precizând că acuzaţilor li se reproşează că nu au alertat populaţia în vreme ce, la ora actuală, nu putem prezice cutremurele. Nu este vorba de meteo, nu putem spune „într-o săptămână există şanse puternice ca pământul să se cutremure”. Singurul lucru pe care îl putem face – şi care a fost făcut – este de a identifica zonele de risc. Or, regiunea Aquila se află într-o regiune clasată „roşu” la nivelul activităţii seismice. Lacassin a subliniat că verdictul pune numeroase semne de întrebare şi în special acela de a şti dacă putem continua să dăm expertize ştiinţifice, în seismologie şi în numeroase domenii. Ne vom asuma riscul de a merge la închisoare chiar dacă studiile noastre sunt bune? Mai putem lucra în aceste condiţii? Ştiinţa avansează, concluziile noastre sunt din ce în ce mai precise, dar nu deţinem adevărul absolut.
Judecarea ştiinţei
„Suntem profund preocupaţi, nu doar seismologia a fost judecată, ci toată ştiinţa”, estimează Charlotte Krawczyk, preşedinte al departamentului de seismologie al Uniunii Europene a Geoştiinţelor (GSU). Judecata a „lovit în inimă” drepturile oamenilor de ştiinţă de a se exprima onest şi în mod independent. Precizând că „toţi sunt şocaţi” , ea a adăugat: „Încercăm să ne organizăm pentru a ajunge la o declaraţie comună puternică, pentru ca aceşti cercetători să nu ajungă în închisoare. Oamenii se întreabă „Este chiar adevărat?” şi „ce va însemna asta pentru noi?”.
Pentru Mike Bickle, professor în ştiinţele Terrei la Universitatea din Cambridge, „oamenii sunt KO”, în timp ce colegul său, Roger Musson, de la revista britanică de geologie, consideră verdictul „incredibil”. Seismologii consideră că este riguros imposibil să se prevadă un cutremur şi o simplă afirmaţie ştiinţifică privind un risc ar putea semăna panică iar autorul îşi poate pierde orice credibilitate dacă nu se întâmplă nimic. Potrivit lui Musson, „seismologii sunt, mai mult sau mai puţin, toţi de acord că şansele prezicerii unui seism sunt aproape aceleaşi ca în cazul găsirii Sfântului Graal”. Or, această condamnare va „răcori serios nu numai seismologii ci toată comunitatea ştiinţifică, cercetătorii vor deveni extrem de prudenţi dacă vor trebui să ofere o opinie”. Richard Walters de la Universitatea Oxford subliniază că „este vorba de un precedent foarte periculos şi mă tem că va descuraja alţi oameni de ştiinţă de a da aviz asupra hazardului naturii”.
Comunitatea ştiinţifică americană consideră condamnarea „absurdă” şi „periculoasă”, riscând să mineze eforturile internaţionale menite să înţeleagă mai bine dezastrele naturale şi să minimalizeze riscurile. „Este teribil că cercetători care fac totul pentru a-şi îndeplini munca sunt condamnaţi pentru omucidere”. 
