Republica Moldova și-a ales duminică Parlamentul, dizolvat în luna aprilie. După ce în toamnă au ales un preşedinte pro-european, pe Maia Sandu, moldovenii au decis acum ca partidul ei, Partidul Acţiune şi Solidaritate, să fie prima opțiune în jurul căreia se va clădi noua majoritate în Parlament.
Contracandidaţii, foştii preşedinţi Igor Dodon şi Vladimir Voronin, s-au aliat în Blocul Electoral al Comuniştilor şi Socialiştilor, după ce Moscova le-a cerut „să grăiască” de la o singură portavoce, dar au ieșit pe locul al doilea.
Miza era crucială pentru cel de al doilea stat românesc:
„O spun, nu atât din orientarea pe care o vor alege – Occident sau pro Rusia – ci pentru faptul că singura şansă ca stat a Republicii Moldova de a putea să supravieţuiescă perioadei post-pandemice este ca partidul pro prezidenţial să câştige majoritatea, să dea un Guvern şi să treacă la reformele necesare, pemtru că toate finanţările europene, toate finanţările româneşti, toată finanţarea pe linia FNI-ului sunt blocate în momentul de faţă, din cauza lipsei capacităţii de reformă şi a voinţei de reformă a guvernelor anterioare. Opţiunea alternativă, pro-rusă îi duce la un drum închis. Un drum închis pentru simplul motiv că Rusia nu are resurse, maximul care a reuşit era să propună un împrumut, dar un împrumut cvasi-privat în care câştiga Rusia, de fapt, ca efect al împrumutării banilor, sume foarte mari, puse pe seama populaţiei. Nu are resurse de unde să susţină relansarea Republicii Moldova.”, a declarat Iulian Chifu.
Maia Sandu nu a purtat lupta în registrul clasic geopolitic – Rusia sau România – ci în acela al construcției statale, cu sloganul „Pornim vremurile bune”.
„Când doi se ceartă, al treilea câștigă”, e una dintre cele mai vechi și pline de înțelesuri vorbe românești.
Așa au pățit forțele unioniste în Basarabia în decursul timpului. Partidele care includeau în programul lor și tema unionistă nu reușeau să ia mai mult de 2% din voturi. Unii analiști explică acest lucru prin prisma „trădării” lui Iurie Roșca, unionistul care „s-a încurcat” cu Vladimir Voronin, după ce i se garantase chiar de la București de către președintele Băsescu să facă acest lucru, dar și de alții.
Altă explicație ar fi că au existat mereu interese mărunte generate de orgolii imense sau de influențe externe, în acest curent, ceea ce a dus ca numărul formațiunilor unioniste să fie comparabil cu numărul echipelor de fotbal din prima ligă moldovenească.
Nici aceste ultime alegeri nu au făcut excepție, principalele două forțe unioniste, AUR, filiera basarabeană a aceluiași partid din România, și Partidul Unității Naționale, fratele mai mic al PMP-ului din România nu au reușit să depășească pragul electoral pentru a accede în legislativul de la Chișinău.
Deși la București AUR s-a remarcat ca un partid care critică dur și constant occidentul și Uniunea Europeană, nu același lucru l-a făcut și la est de Prut unde a pus tunurile în principal pe Blocul Comuniștilor și al Socialiștilor, fără să o uite însă și pe Maia Sandu.
În Basarabia, AUR nu a mai strigat „Jos masca!” sau „Jos pandemia!” ca la București între 2020 și 2021, dar a luat din sloganurile „rezistenților” din 2017, din Piața Victoriei, și s-a războit peste Prut cu oligarhii corupți promițând salarii, pensii și un nivel de trai similar cu cel din țara mamă care a fost folosită pe post „de vitrină”.
Deși AUR s-a aliat cu mai multe formațiuni unioniste: PL, condus de fostul primar al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, USB și PPR, negocierile au eșuat când a fost vorba de PUN.
Mesajul președintelui PUN, Octavian Țîcu, boxer la JO de la Atlanta din 1996, a căzut ca un croșeu de dreapta în capul AUR:
„ Le fac și eu o ofertă celor de la AUR. Ei pot face două lucruri importante pentru neamul românesc. Băieții se retrag și spun clar: susținem platforma unionistă a Partidului Unității Naționale și nu participă la scrutin, pentru că nu au ce face aici.”
Cu sloganul „Votează AUR, alege România”, AUR a încercat să ocupe nișa unionistă și să își aroge ca reușită ajutorul pe care Maia Sandu l-a negociat de la România în ceea ce privește campania de vaccinare.
Aceasta din urmă a gestionat excelent campania de vaccinare și ajutorul primit de la România, încât a tras practic preșul de sub picioarele AUR.
Practic, PAS a preluat curentul unionist care se află undeva la 20%, în cercetările sociologice, iar uninoștii rămân să se întrebe: „Oglindă, oglinjoară, cine e mai unionist din țară?”
