Sondajul CURS, dat publicităţii la începutul acestei săptămâni, permite o serie de observaţii, nu neapărat noi, dar adeseori trecute cu vederea. Fiind vorba de datele unei agenţii care şi-a dovedit de-a lungul timpului profesionalismul, ele sunt cu atât mai important de pus în evidenţă.
1.Uniunea Social-Liberală întruneşte 59% din intenţiile de vot, ceea ce înseamnă ceva (sub marja de eroare) mai puţin decât suma scorurilor pe care le obţineau separat cele două-trei partide care o formează, în sondajele publicate de alte agenţii la începutul anului. Asta înseamnă că unul dintre obiectivele acestei construcţii politice, acela de a atrage simpatiile unei părţi a electoratului nemulţumit de actuala guvernare, dar indecis, nu a fost îndeplinit. Celălalt obiectiv, de a înscrie sub o singură siglă un scor de peste 50%, prin care să poată impune după alegeri un premier, indiferent de opţiunea lui Traian Băsescu, este îndeplinit.
2.PDL se situează la acelaşi nivel (17%) de la începutul anului; deci căderea a fost oprită, dar relansarea sperată de liderii partidului şi Cotroceni nu a început. 17% din cei 69% care şi-au exprimat intenţia de vot înseamnă 12% din totalul eşantionului. Cam tot atâţia cât sunt cei care cred că actualul Guvern va reuşi să scoată ţara din criză (13%) sau că vom ieşi din criză anul acesta ori la anul (11%). Asta înseamnă că platforma de comunicare lansată de la începutul anului de PDL („măsurile nepopulare au fost necesare, ele s-au încheiat, de-acum ne va fi din ce în ce mai bine”) nu a produs deocamdată nici un fel de efect: nu există electorat indecis care să creadă discursul actualului partid de guvernământ.
3.Partidul Poporului, împreună cu PRM şi cu PNG-CD, însumează 14% din totalul intenţiilor de vot. Evenimente de genul respingerii de către Curtea de Apel a cererii de înscriere a PP sunt aur curat pentru Dan Diaconescu, care primeşte astfel argumente pentru a susţine că este persecutat, că Puterea se teme de el etc. Deci încă două-trei întâmplări similare şi sunt şanse să se claseze ca al doilea partid.
4.În ce priveşte intenţiile de vot la alegerile locale, PDL înregistrează un scor sensibil superior celui de la generale (24%). Asta se datorează numărului mare de primari pe care partidul îi are în funcţie, iar primarii se bucură de cel mai înalt nivel de încredere dintre instituţiile incluse în chestionar (44%). Deci este posibil ca USL să nu înregistreze la alegerile locale o victorie atât de clară pe cât se aşteaptă, ceea ce ar putea crea un avantaj logistic semnificativ pentru PDL, în perspectiva alegerilor parlamentare.
5.În privinţa apropiatelor alegeri de la vârful PDL, preferinţele publicului general sunt dispersate, dar par că se îndreaptă mai degrabă către Vasile Blaga (17%) decât către Emil Boc, preşedintele în funcţie (12%). Dacă însă luăm în considerare numai votanţii PDL, opţiunile se polarizează şi raportul se inversează: 36% pentru Boc, 20% pentru Blaga. Deci Blaga e mai degrabă favoritul opoziţiei, ceea ce nu cred să-i ajute prea mult în sala în care se va desfăşura congresul PDL.
6.Orientarea electoratului român este, mai mult decât în alte perioade, preponderent către stânga: majoritatea susţine că „interesele României sunt cel mai bine susţinute prin promovarea intereselor angajaţilor, chiar dacă mediul de afaceri va suferi”, că ar trebui revenit la impozitul progresiv, este favorabilă introducerii unor impozite speciale pentru tot felul de agenţi economici, inclusiv companiile de telecomunicaţii (!), este ostilă privatizării companiilor naţionale. Cred că această retorică este mai degrabă expresia aversiunii faţă de actualul Guvern (declarat de dreapta) decât a adeziunii la o ideologie.
7.Este pentru prima dată (dacă nu mă înşel) când mass-media înregistrează într-un sondaj un sold negativ al încrederii (42% au încredere, 58% nu au încredere).
Mircea Kivu, sociolog
