Ultimele ore, ultimele concerte, ultimele acorduri ale Festivalului au rasunat ieri seara, la Sala Palatului, dupa inchiderea editiei noastre. Sub bagheta dirijorului Ion Marin au evoluat Orchestra Filarmonicii din München, Corul Filarmonicii bucurestene, condus de Iosif Ion Prunner, Corul National de Camera "Madrigal", condus de maestrul Marin Constantin, de asemenea soprana Simina Ivan, tenorul Cosmin Ifrim, basul stefan Ignat. Ultima lucrare a concertului, ultima lucrare in festival, a fost oferita spre deliciul marelui public; ma refer la popularul opus datorat lui Carl Orff "Carmina Burana". In deschiderea programului a fost prezentata prima Simfonie enesciana, in mi bemol major, supranumita "Eroica enesciana", primul important opus enescian pe care Ion Marin il ofera melomanilor din Bucuresti. Trebuie mentionat, actuala sa aparitie pe scenele bucurestene de concert este prima dupa o perioada de aproximativ doua decenii. Cu totul recent, in luna august, la pupitrul dirijoral al Orchestrei de Camera din München, Ion Marin a putut fi urmarit in cadrul programelor desfasurate sub genericul "Sibiu – Capitala Culturala Europeana". Recentele sale aparitii bucurestene, ultimele momente ale festivalului, sunt ceea ce pot fi numite concerte de autor, concerte marcate integral de viziunea sefului de orchestra. Sambata seara, doua importante opus-uri ale primei jumatati a secolului trecut, Simfonia "Mathis pictorul" de Paul Hindemith si Simfonia a 5-a de Serghei Prokofiev, au fost marcate de o puternica conceptie integratoare. Sunt lucrari care comunica in baza unor energii interioare pe care Ion Marin le descopera, le urmareste cu imperioasa implicare privind edificarea actului muzical-artistic. Evolutia muzicala dobandeste un caracter sculptural. Inclusiv gratie aportului muzicienilor instrumentisti ai ansamblului. Perfectiunea acordajului intareste sentimentul de ordine, de coeziune sonora, de coeziune interioara in plan psihologic.
Spre bucuria noastra, Sir Colin Davies a revenit la Bucuresti. De aceasta data, la pupitrul dirijoral al formatiei "London Symphony Orchestra". Este unul dintre marii seniori ai baghetei. In primavara acestui an, cu prilejul unei serii de concerte sustinute de Filarmonica din New York, a fost sarbatorit la implinirea varstei de 80 de ani. Pentru a sustine partea solistica a acestor memorabile seri de muzica – concerte semnate de Wolfgang Amadeus Mozart – a fost invitat pianistul Radu Lupu. La Bucuresti, si de aceasta data, Colin Davies ne-a dezvaluit statura sa olimpiana. Marele slagar al repertoriului simfonic, Simfonia a 3-a, "Eroica", de Beethoven, si-a dezvaluit intreaga complexitate a vietii interioare de care dispune aceasta lucrare, o partitura de care se uzeaza, de care se abuzeaza in mod curent. Pe deasupra marilor drame ramane sentimentul puternic al increderii in valorile umanitatii. A fost o intreaga seara dedicata muzicii beethoveniene. Aflat pentru prima oara la Bucuresti, pianistul Evgheny Kissin ne-a prezentat "Imperialul", Concertul in mi bemol major. Dispune de o sensibilitate constructiva, atent orientata in spatiile mici ale lucrarii, de o virtuozitate instrumentala ce sustine cu vigoare aparatul sau pianistic. Nu cred insa ca aceasta muzica este cea care se potriveste cel mai bine structurii sale interioare. In compania aceluiasi ansamblu, dar sub bagheta dirijorului Horia Andreescu, violonistul Joshua Bell ne-a dat o versiune cu totul captivanta a Concertului de Ceaikovski. Dispune de o nobila seductie a comunicarii, de o paleta coloristic-timbrala sensibil diversificata, aspect care confera o atractiozitate cu totul speciala evolutiei muzicale, un demers pe care il determina cu temeinica implicare, cu temeinica maiestrie. Intreaga seara, intregul program au fost dedicate universului romantic al muzicii. In partea secunda a concertului am audiat o versiune, absolut fantastica, a Simfoniei "Fantastica" de Hector Berlioz. Horia Andreescu este artistul efuziunilor de nobila sensibilitate. Pe parcursul celor cinci momente ale lucrarii, de la scena visului la cea a valsului, de la scena campeneasca la drumul spre esafod, o intreaga epopee cu caracter cvasicinematografic ne este narata, data fiind generozitatea povestitorului care reia si continua actul initial al creatiei. O continua determinand propria sa creatie de o prospetime cu totul captivanta. Iar aceasta in buna parte data fiind colaborarea excelenta stabilita cu intregul colectiv al orchestrei, cu minunatul concert-maestru, violonistul Goran Nicolis, muzicieni de mare promptitudine a actiunii muzicale, de mare sensibilitate.
In ultimele doua zile ale festivalului, la Ateneu, concertele in nocturna au fost sustinute de minunatul colectiv al Orchestrei de Muzica baroca din Freiburg, muzicieni condusi de pasionatul violonist Gottfried von der Goltz. Am in vedere savoarea timbrala a instrumentelor de epoca, stiinta stilului muzicii care a inflorit in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea la marile curti europene de la Versailles si Dresda. Referindu-ma la aceasta zona, nu poti sa nu observi ca muzica lui Jean Philippe Rameau si Johann Sebastian Bach constituie lumi de mare consistenta spirituala in contextul cel mare al culturii europene a epocii, creatii pe care muzicienii germani le aduc la viata cu nobila credinta.
In sfarsit, dar nu in ultimul rand, concertele camerale dispuse in programele de matineu ale ultimelor zile, "Dimineti de muzica enesciana", au adus pe scena Salii Mici a Palatului evolutii ale unor tineri maestri originari din Romania, dar care, actualmente, isi desfasoara activitatea prioritar in partea de vest a continentului european.
Distinsa recent cu premiul discografic conferit de BBC – Londra, pianista Luiza Borac a prezentat un program integral dedicat creatiei enesciene, printre acestea celebra Nocturna in re bemol major, lucrare etalata – se poate spune – in prima auditie, creatie de o dificultate transcendentala pe care Enescu ar fi dedicat-o patimasei sale iubiri pentru sotia sa, Maruca.
