Imediat dupa brutalele atacuri teroriste asupra Londrei, liderii UE s-au grabit sa semnalizeze unitate: unitate in doliu, unitate in actiuni ce promiteau sa devina concrete in materie de combaterea terorismului.
Scenariul Uniunii Europene, aplicat – dupa cum se poate observa – cu sfintenie in cazurile in care jihadul reuseste sa mai dea o sangeroasa lovitura europenilor, arata cam asa: intai ploua cu declaratii, mai-marii UE condamnand la unison “atacurile indreptate spre insesi valorile Uniunii Europene”. Vorbe aproape identice am mai auzit acum un an – dupa atentatele de la Madrid. S-ar fi putut crede ca din martie 2004 si pana acum responsabilii europeni au avut suficient timp la dispozitie pentru a pune la punct o strategie comuna, menita sa combata cat se poate de eficient pericolul crescand al loviturilor asimetrice.
Dar pana in prezent pare-se ca nu s-a realizat mai nimic in afara de… vorba multa si o mediatizare adecvata a liderilor europeni, adunati cu totii in fata drapelelor arborate in berna la sediul Comisiei Europene, pentru a prezenta camerelor de filmat fetele lor cele mai grave, marcate de tragicele evenimente de la Londra. Ca tara ce detine in prezent presedintia UE, Marea Britanie a chemat la o reuniune extraordinara a ministrilor de Interne si de Justitie, pentru ca macar in al doisprezecelea ceas UE sa dea o dovada a capacitatii ei de reactie la amenintarile teroriste. “Vom mari viteza antitero”, anunta, hotarat nevoie mare, Otto Schily, ministrul german de Interne. Mai precauta, colega sa Zypries, ministrul Justitiei, admitea ca “se mai inregistreaza lipsuri serioase in ceea ce priveste punerea in practica a intentiilor de colaborare”.
Recenta reuniune nu a reusit, din pacate, decat sa arate o data in plus ca “strategia comuna” a tarilor membre UE este doar o farsa. Coordonatorul antitero al UE, post infiintat anul trecut dupa atentatele de la Madrid, nu dispune nici astazi de competente reale, iar despre masurile ce se impun fiecare tara are parerile ei, la care tine cu dintii: Franta intentioneaza sa supravegheze mai atent atat moscheile aflate pe teritoriul tarii, cat si granitele sale, Italia – nu. Despre alte masuri preventive – stocarea datelor provenite din telecomunicatii – ministrii urmeaza sa decida “alta data”, adica abia spre sfarsitul anului. Suedia subliniaza importanta introducerii mandatului de arestare “unic”, valabil in intreaga UE, pe cand in Germania Curtea Constitutionala hotaraste ca un astfel de mandat comun contravine prevederilor Legii fundamentale a tarii.
Astfel, unica decizie adoptata pare a ramane aceea… ca exista suficiente reglementari in materie de combatere a terorismului. Ministrul suedez Bodstroem spunea ca masuri hotarate exista suficiente, doar ca implementarea acestora lasa mult de dorit. Cu aceasta concluzie s-a declarat multumit si italianul Frattini: “Sa ne concentram mai mult in vederea aplicarii deciziilor luate in trecut, nu mai este nevoie, in prezent, de adoptarea unor rezolutii noi!”
Zadarnic incerca britanicul Clarke sa sublinieze necesitatea colaborarii mai stanse intre statele nationale pentru “a izola celulele otravite”, nimeni nu parea a lua in serios avertismentul Londrei.
Unitatea europeana in fata terorismului se manifesta, in consecinta, doar… prin organizarea unor momente de reculegere in memoria victimelor!
