Potrivit cotidianului german Handelsblatt, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, ar dori „suprimarea troicii“, delegaţia de experţi ai principalilor creditori ai Atenei – UE/BCE/FMI. Este vorba despre o revendicare a noului guvern grec, condus de Alexis Tsipras, care a început renegocierea termenilor uriaşei datorii a ţării – 320 miliarde euro – cu UE. Această voinţă de renegociere provoacă dezbateri. Banca Centrală Europeană (BCE) are în vedere retragerea din „troika” creditorilor, posibilitatea fiind ilustrată de dezbaterile din BCE asupra unui eventual conflict de interese legat de un vast program de achiziţionare de active.
Luni, 2 februarie, Margaritis Schinas, purtător de cuvânt al Comisiei, a confirmat că troica va evolua, dar a negat că ar fi în curs discuţii asupra noii forme pe care o va lua în viitor această structură însărcinată cu supravegherea punerii în practică a ajutorului internaţional acordat Greciei. Ideea că troica ar putea dispărea în următoarele luni sau că va evolua spre altă formă nu este în realitate nici nouă nici surprinzătoare. O reformă a ei a fost deja schițată în programul de campanie al lui Juncker, înainte de a fi desemnat, în urma alegerilor europene, preşedinte al Comisiei Europene.
Printre altele, atunci el declara: „Doresc să existe o structură parlamentară, membri ai Parlamentului European şi membri ai parlamentelor naţionale, care să se reunească regulat pentru a discuta marile subiecte economice ale UE”. Declaraţiile lui Juncker privind necesitatea unui control parlamentar, adică democratic, al troicii nu au fost întâmplătoare. Un raport arată că, în Grecia, troica a privilegiat tăieri bugetare la reforme structurale, că nu a ţinut cont de problemele sociale şi locurile muncă ale pieţei locale. De asemenea se arată că nu a fost alcătuită decât din „tehnocraţi”, de „rang doi”, ceea ce a dus la lipsa eficacităţii. Cum ar putea puterea politică elenă, fără să resimtă o puternică umilire, să accepte dictatele funcţionarilor de la Bruxelles? În Grecia trebuie examinată punerea în practică a programelor de ajustare şi asta nu se va întâmpla decât atunci când troica se va schimba.
Practic, troica urma să îşi înceteze activitatea la finele lunii decembrie 2014, în momentul în care, aşa cum era prevăzut iniţial, se încheia al doilea plan de salvare a Greciei (un împrumut de 130 miliarde euro, acordat de europeni şi FMI în 2012, în schimbul reformelor). În absenţa acordului între ex-premierul grec Antonio Samaras şi troică, data finală a discuţiilor dintre europeni şi greci asupra încheierii celui de-al doilea plan de salvare a fost amânată pentru februarie 2015. Aşa că problema troicii va fi rediscutată în cadrul negocierilor angajate între Guvernul Tsipras şi creditori.
Tsipras şi creditorii
După ce a trântit uşa în nas troicii, de luni el s-a arătat conciliant şi acceptă să lucreze cu creditorii: „Vom găsi o înţelegere benefică”. Poziţiile intransigente ale şefilor instituţiilor europene şi mai ales a cancelarului german au schimbat rapid opiniile puterii de la Atena, în timp ce preşedintele Parlamentului European, Martin Schultz, a avertizat contra unor noi provocări din partea lui Tsipras. Premierul elen Tsipras şi ministrul de Finanţe Varuzfakis efectuează, de luni, vizite în Franţa, Cipru, Italia şi Marea Britanie pentru a-şi promova politicile.
„Grecia trebuie să respecte Europa”, avertiza preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker subliniind că „nu se pune problema suprimării datoriei” Atenei, chiar dacă „sunt posibile aranjamente”. „Respectăm votul universal în Grecia, dar Grecia trebuie să respecte la rândul ei pe ceilalţi, opiniile publice şi parlamentele din restul Europei”. Acelaşi semnal a fost transmis de şeful miniştrilor de Finanţe din zona euro, olandezul Jeroen Dijsselbloem, aflat vineri în capitala elenă, precizând că celelalte ţări din zona euro nu vor accepta cererea noii puteri din Grecia de suprimare a unei părţi a datoriei. La rândul său, cancelarul german, Angela Merkel, a exclus o „nouă ştergere” a datoriei Greciei aşa cum doreşte premierul Tsipras, precizând că „deja a avut loc o renunţare voluntară a creditorilor privaţi; băncile au renunţat deja la miliarde de creanţe ale Greciei”.
Alternativa rusă, spulberată?
În ultimele cinci zile, noul premier al Greciei, Alexis Tsipras, liderul stângii radicale Syriza, a trecut de la refuzul de a coopera cu „troika” creditorilor Greciei (UE/BCE/FMI) la solicitarea „unui timp de respiro”, o încercare de calmare a jocului după câteva zile de tensiuni cu Europa. Vineri, Grecia a făcut cunoscut prin vocea ministrului de Finanţe, Yanis Varufakis, că are intenţia să renunţe la tutela troicii, acea delegaţie de experţi ai FMI, BCE şi UE care validează plăţile ajutorului acordat statului elen după evaluarea politicii economice şi bugetare a ţării. Preşedintele Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, a făcut o vizită la Atena pentru a răspunde ordinii de zi a noului guvern grec pe baza celor două obiective fundamentale – abandonarea planului de salvare şi restructurarea datoriei, care fac obiectul tensiunilor la nivel european. Varufakis i-a spus clar: „Grecia nu recunoaşte nici acordul de salvare al troicii”.
Tsipras a revenit, şi a cerut un răgaz şi a asigurat că „nu caută un conflict” cu partenerii europeni şi internaţionali şi „nu avem intenţia să acţionăm în mod unilateral în ce priveşte datoria noastră”.
Aceste „piruete” ale noii puteri de la Atena au fost urmarea unei speranţe că Rusia poate fi a doua opţiune pentru a salva Grecia? Dacă noul premier grec are nevoie de bani, care nu sunt legaţi de exigenţele reformei, poate bate la uşa Moscovei?
Syriza are interesul de a fi aproape de Rusia şi de a păstra distanţa față de UE. În ziua învestiturii, Tsipras s-a întâlnit cu ambasadorul Rusiei şi imediat a criticat faptul că guvernul de la Atena nu a fost consultat asupra problemei noilor sancţiuni ale UE contra Moscovei.
Guvernele europene au reacţionat uluite. Întrebarea este dacă guvernul rus doreşte să continue să deterioreze relaţiile cu UE. Sau Rusia nu îşi poate permite finanţarea promisiunilor de campanie ale Syriza?
Economia rusă suferă poate mai puţin din cauza sancţiunilor UE, importantă fiind pierderea încrederii investitorilor, din cauza căderii masive a preţului petrolului şi a deprecierii rublei.
