Aroganţa de cursă lungă a lui Radu Mazăre şi situaţia critică a finanţelor ţării au dus, în cele din urmă, la crearea de anticorpi. Primarul constănţean, a cărui influenţă la vârful aparatului central de stat a atins cote alarmante, a încasat în ultima lună trei lovituri interesante.
Unda de şoc va fi resimţită de gruparea baronului de la malul mării pentru o bună perioadă şi nu este exclus ca în viitorul apropiat să mai apară şi altele.
Punctele moi în care interesele lui Mazăre au fost atinse vizează – cum altfel? – banii şi influenţa. Două zone care, bineînţeles, se întretaie şi care au făcut din edilul dobrogean ceea ce este astăzi: un baron de top, într-un partid care-i adună la un loc pe toţi baronii de top din România.
Pentru aristocratul pestriţ de la Constanţa, modul în care au debutat primele luni ale guvernărilor Ponta I şi Ponta II promitea o lungă perioadă de linişte, în care influenţa pe care o exercita deja asupra miniştrilor, parlamentarilor şi chiar asupra premierului să se transforme natural în bani, dar şi să crească.
Este de notorietate înfumurarea cu care, la formarea fiecăruia dintre cele două cabinete, Radu Mazăre dădea declaraţii în presă despre cum i-a transmis el lui Ponta să-i planteze lacheii în guvern sau despre cum va înmuia el, primarul, opoziţia premierului la unele indicaţii care îi fuseseră transmise, printr-o vizită-fulger până la Bucureşti.
Până la începutul acestui an, în fiecare dintre cele două situaţii, Radu Mazăre a dovedit că POATE. Până la un punct, guvernarea USL i-a adus satisfacţii depline: a impus secretari de stat, şi-a trimis o apropiată la un post diplomatic peste Ocean, a smuls promisiuni cu privire la trecerea Portului Constanţa, de la Ministerul Transporturilor, în ograda pe care o conduce.
În fine, şi-a consolidat profilul de lider temut în PSD, trăgându-i de urechi pe unii miniştri sau pe Victor Ponta ca pe nişte elevi neastâmpăraţi, fără să-i pese că premierul poartă cu el sâmburele răzbunării mai ceva decât pe cel al plagierii.
În ultima vreme, însă, cineva a plasat zăhărel în rezervorul bolidului Mazăre.
În februarie, secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Valentin Preda, a fost ridicat de procurori într-o afacere de corupţie care a dat grupării de pe litoral un şah de proporţii.
“Valerică, băiatul performant” – aşa îşi alinta baronul slujnicul pe care l-a plantat de-a lungul timpului în cele mai influente funcţii – a zburat rapid din Guvern. Premierul a semnat decizia de demitere în aceeaşi dimineaţă şi a făcut-o atât de rapid, încât nu i-a lăsat lui Mazăre nici cinci minute să se dezmeticească.
În plus, Victor Ponta a închis orice portiţă pentru ca ieşirea din minister a lui Valerică să se producă prin demisie.
Pentru edilul constănţean, pierderea lui Preda de la Transporturi nu înseamnă doar ieşirea din circuit a unui apropiat, ci va reverbera şi asupra marelui său proiect – preluarea Portului Constanţa.
O afacere de cel puţin 10milioane de euro care, din sursele României libere, nu ar fi nici pe placul ministrului Transporturilor, Relu Fenechiu (căci instituţia pe care o conduce ar pierde astfel controlul asupra unui obectiv strategic şi a unei surse de bani, în condiţiile în care a pierdut deja autostrăzile) şi nici pe placul premierului Ponta.
Acesta din urmă ar avea suficiente motive să-i dea peste nas baronului de Constanţa.
De ce l-ar face Ponta, cu mâna lui, şi mai influent decât este? De ce s-ar juca Victor Ponta cu focul în chestiunea unui obiectiv de interes strategic, din punct de vedere regional şi naţional?
Da, dosarul “Portul Constanţa” este a doua lovitură încasată anul acesta de Mazăre, după zburarea efectivă din echipa guvernamentală a secretarului de stat Valentin Preda.
Pe lângă scoaterea din joc a unui pion important (Preda are o experienţă de ani de zile în zona administrării portuare), primarul Mazăre riscă să simtă pe pielea lui arsura dublului discurs al lui Victor Ponta. De la certitudinea cu care edilul a pornit la drum la formarea Guvernului, în privinţa transferului Portului de la Tranpsorturi la autorităţile locale, ultimele mesaje, venite dinspre Palatul Victoria, indică în cel mai bun caz o temporizare.
“Când am vorbit cu premierul ultima oară mi-a spus că vor face o iniţiativă legislativă pentru toate porturile şi restul porturilor dunărene, că se ocupă de chestiunea asta şi că în ea va fi inclus şi portul, asta întâmplându-se acum două săptămâni”, declara Mazăre acum trei săptămâni.
Trecerea la judeţ a unui singur port ridica deja mai multe probleme, inclusiv de siguranţă naţională, deci nu era nicidecum atât de simplu de realizat.
Urmând cursul logic, rezultă că o lege care să aibă în vedere TOATE porturile aduce cu sine greutăţi suplimentare şi deschide mult mai larg fereastra de timp.
În fine, a treia pierdere înregistrată de trupele lui Che Guevara de la Techirghiol ţine de pierderea controlului asupra Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, unde Nicuşor Constantinescu a fost învins de Marian Oprişan.
Deşi a luptat până la capăt şi nu a mai aţipit când aştepta verde la semafor, Constantinescu a fost părăsit de noroc pentru că el însuşi l-a părăsit recent pe Victor Ponta în chestiunea plăţii arieratelor de către autorităţile locale. După ce a şters pe jos cu ministrul pentru Buget, Liviu Voinea, care le transmisese baronilor că nu mai sunt bani la centru, sprijinul pentru omul lui Mazăre a luat nervos drumul Vrancei.
A fost o ocazie pe care grupul lui Ponta nu o putea rata.
Nu este aici destul spaţiu pentru a puncta în amănunt mizele şefiei UNJCR. Pentru o rapidă orientare merită totuşi notat că acest conclav al baronilor a fost condus de Liviu Dragnea, este înregistrat în Alexandria, îşi are sediul permanent în Palatul Administrativ din capitala Teleormanului şi încă unul în judeţul de baştină al şefului – de acum încolo, în Vrancea.
Luaţi în considerare măcar binecunoscuta legătură de sânge dintre Dragnea, bani şi influenţă şi veţi putea înţelege ce a pierdut Radu Mazăre atunci când a pierdut Nicuşor Constantinescu alegerile din UNJCR.
Victor Ponta are nevoie de linişte în propriul partid, căci guvernarea e grea. E mai grea chiar decât redactarea unei teze originale de doctorat.
Or, când revoluţionarii de care te-ai folosit cât erai în opoziţie îţi pichetează zgmotos sediul central al partidului şi sediul Guvernului, când muncitorii ies tot mai des în stradă şi tu nici n-ai apucat să inventariezi toate bombele sociale, când în loc să dai bani trebuie, de fapt, să tai mai mult, începe să nu-ţi mai ardă de valurile şi carnavalurile lui Mazăre.
Pentru binele său, premierul trebuie să închidă toate gurile răzvrătite din partid, căci dacă nu o face la timp va scăpa hăţurile de sub control.
În logica asta, a da întâi de pământ cu însuşi Mazăre pare o idee bună pentru că promite şi liniştirea lupilor plasaţi imediat sub nivelul masculului “alfa”.
