Drumul lung de 36 de kilometri ar putea deveni un rival al Transalpinei
După cinci ani de la începerea lucrărilor de modernizare, cel mai spectaculos drum din Banatul Montan este aproape de finalizare. Lucrările au fost finalizate în proporție de 95 la sută, iar Transbănățeanul ar putea fi inaugurat luna viitoare, chiar cu ocazia Festivalului Internațional de Jazz de la Gărâna.
”Acest drum ar putea duce la relansarea turismului în Banatul Montan, turism care a avut de suferit tocmai din cauza infrastructurii rutiere, aflată într-o stare deplorabilă”, spune Marin Popovici, care a făcut în numeroase rânduri ghidaje turistice pentru străinii veniți să descopere frumusețea Banatului. Lucrările la Transbănățean au costat 27 de milioane de euro, iar cea mai mare parte a banilor provine din sumele alocate României de către Uniunea Europeană, în cadrul Programului Operațional Regional. Șoseaua leagă localitățile turistice Văliug și Slatina-Timiș, ambele din județul Caraș-Severin. De asemenea, Transbănățeanul asigură accesul spre zonele turistice Brebu Mare, Gărâna, Trei Ape, apoi, prin Pasul Prislop, pe la zona cunoscută de localnici sub numele de Crucea Vânturilor, în stațiunea Semenic. Situată la peste 1.400 de metri, stațiunea Semenic dispune de șapte pârtii de schi. Ea era considerată odinioară perla turismului din Banatul Montan. Însă, în ultimii ani, numărul turiștilor a scăzut constant, la fel ca și cel al pensiunilor, hotelurilor și cabanelor care mai funcționează încă. Motivul acestei scăderi a fost reprezentat tocmai de starea proastă a drumului de acces. Acum, însă, hotelierii din Semenic speră la renașterea turismului, iar Transbănățeanul va spori atractivitatea stațiunii, dar va oferi și prilejul oaspeților de a alege să își petreacă vacanța în Semenic și în sezonul cald.
Satele coloniștilor șvabi
Zona prin care trece Transbănățeanul este renumită și pentru faptul că ea este o adevărată salbă de sate create de coloniștii șvabi, așezați în Banat după ce această provincie a fost eliberată de sub stăpânirea otomană de armatele austriece. De asemenea, au fost create lacuri de acumulare, care au transformat peisajul superb al Banatului Montan într-o adevărată minune turistică. Văliugul, de exemplu, a fost creat în anul 1780 de către coloniștii originari din Austria, care au fost aduși pentru a prepara mangalul sau cărbunele de lemn necesar funcționării Uzinelor Siderurgice din Reșița. Tot pentru a servi necesităților Uzinelor Siderurgice, au fost create și două lacuri de acumulare. Lacul Vechi, cu o suprafață de 12 hectare, a fost amenajat în anii 1908 – 1909, iar Lacul Nou, cu o suprafață de aproximativ 56 de hectare, a fost creat în perioada interbelică. Comuna Văliug are în prezent mai puțin de 750 de locuitori, dintre care vorbitorii de limba germană mai reprezintă doar o mână de oameni. Însă Văliugul a reușit să atragă în ultima perioadă o serie de investitori din domeniul turismului, care au reaprins speranțele localnicilor în renașterea comunei. Într-o situație mai bună se află Slatina-Timiș, care are peste 3.000 de locuitori și care se mândrește cu monumente precum biserica romano-catolică, ridicată în anul 1739, cu sprijinul Casei Imperiale de Austria. Ca o curiozitate, comuna Slatina – Timiș este menționată în inscripțiile rămase din timpul Imperiului Roman drept locul în care tâlharii (latrones) l-au ucis pe conducătorul localității Dierna.
Gărâna, cunoscută în toată lumea
Din această zonă turistică, una dintre cele mai cunoscute localități este Gărâna. Satul a fost creat, în anul 1828, sub numele de Wolfsberg, de către coloniștii veniți din Pădurea Bavareză și din Boemia de Sud. Localnicii erau cunoscuți sub numele de pemi, o deformare a etnonimului boemi. Cei mai mulți dintre locuitorii din Gărâna au emigrat după cel de-al doilea război mondial, însă, după căderea comunismului, au reînceput să vină periodic în satul lor natal. Gărâna este un sat faimos și pentru că, din anul 1997, aici are loc unul dintre cele mai bune festivaluri de jazz din Europa Centrală și de Est.
