Situatia infrastructurii, asa cum o percep majoritatea bucurestenilor in drum spre serviciu, ilustreaza cum nu se poate mai bine proasta administrare care continua sa afecteze aceasta tara. Problemele traficului din Capitala s-au acutizat, iar traversarea orasului se face uneori in peste doua ore. Chiar daca pe mai toate traseele opereaza acum autobuze moderne, pasagerii nu simt cine stie ce imbunatatire atunci cand se inghesuie timp indelungat in conditii de aglomeratie, declarate ca ilegale in majoritatea tarilor occidentale. Metroul, care ar trebui puternic promovat avand in vedere haosul traficului de suprafata, sufera de subfinantare si nici nu se compara cu sistemele din Paris, Praga sau Budapesta. Deseori, trenurile se succed la zece minute in orele de varf, iar frecventa scazuta duce la supraincarcarea terminalelor de tranzit de la Piata Victoriei si Piata Unirii, ce nu pot face fata numarului mare de pasageri care se revarsa din trenurile ticsite.
Bucurestiul este astazi considerat a fi un oras in plina expansiune, cu noi cladiri care rasar de peste tot. Dar boom-ul a fost haotic, fara sa existe o planificare judicioasa a evolutiei infrastructurii. Orasul are acum de zece ori mai multe masini ca in 1990, dar infrastructura rutiera este practic aceeasi. Daca administratia publica locala ar fi lucrat eficient, ar fi tinut cont din timp de preconizata crestere. O strategie pentru Bucuresti s-ar fi concentrat pe promovarea transportului public, asa cum se intampla in alte capitale europene. In special metroul ar fi trebuit extins si dezvoltat. Dar din 1989 s-au deschis doar doua noi statii, si acelea pe trasee deja existente.
Vor mai trece ani buni pana cand metroul va fi extins, iar lucrarile vor trebui scoase la licitatie intr-un proces transparent, asa cum o cer legile europene. Intre timp, e nevoie de o strategie radicala de imbunatatire a transportului public de suprafata, astfel incat acesta sa devina o reala alternativa la metrou sau masina personala. Pe bulevardele mari trebuie introduse benzi dedicate pentru autobuze, pentru ca cetatenii sa circule mai rapid cu transportul public decat cu masina personala. Maxi-taxiurile si taxiurile ar trebui, la randul lor, sa poata folosi aceste benzi, cu conditia sa respecte puncte de oprire clar definite. Timpul de asteptare trebuie redus drastic, la fel ca si numarul permis de pasageri care pot sta in picioare in autobuze si tramvaie.
Stadiul actual al infrastructurii capitalei este simptomatic pentru starea tarii in ansamblul ei. Cresterea economica este pronuntata, dar distributia beneficiilor ei este haotica si inegala. Investitiile in crestere ar fi trebuit sa duca la sporirea incasarilor bugetare, iar acestea la o imbunatatire a infrastructurii – mai ales ca deja de cativa ani stau la dispozitie fonduri generoase din partea UE. si totusi, investitiile de pana acum in infrastructura au fost minuscule in comparatie cu necesarul real. Poate ca Bucurestiul este acum in expansiune si investitorii sunt interesati de oportunitatile pe care le ofera, dar acest interes se va disipa daca infrastructura slab dezvoltata se va dovedi un obstacol in calea activitatii economice eficiente.
Primarul Londrei merge la serviciu cu metroul. Pe cand si dl Videanu?
Mark Percival este analist politic
