Comunismul se intoarce! Dar doar pe ecrane, in carti si, uneori, pe net! Nu stiu daca in al douazecilea an post revolutionar i-a cuprins pe toti nostalgia (ce ciudat suna!), dar cert este ca peste tot se vorbeste despre "epoca de aur".
Am citit in doua zile, pe nerasuflate, cartea lui Dan Lungu – "Sunt o baba comunista!". Am rememorat chestii din comunism (atat cat l-am trait!), am ras cu lacrimi de multe ori si de multe ori m-am dus cu gandul la anumite reactii ale unor persoane apropiate… La fel de savuroase au fost si vizionarile celor doua filme din proiectul conceput de Cristian Mungiu – "Amintiri din Epoca de Aur". Bine, Mungiu nu este tocmai la primul sau film in care spune povesti dinainte de ’89. A mai fost mult premiatul si laudatul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" (2007), dar si unul dintre primele filme din "noul val" – "Occident" (2002). Nu stiu daca regizorul nascut in 1968 (o copilarie si o adolescenta traite in comunism, deci) a fost melancolic dupa acele vremuri, dar cert este ca filmele i-au iesit bine. Sper doar ca proiectul "Amintiri din Epoca de Aur" sa incheie aceasta triada a povestirilor inspirate din viata unei epoci, putem spune astazi, demult apuse.
Dincolo de Brifcor, ciocolata Scufita Rosie, masina de spalat Albalux (care se pare ca a fost reinventata si revine acum pe piata ca una automata), un alt simbol al acelor vremuri a fost si celebrul autoturism Dacia. Sa ai o Dacie, in acele vremuri, insemna sa ai si statut. Nu chiar oricine reusea sa cumpere un astfel de "bolid" (exceptie fac cei care depuneau bani la CEC si castigau prin tragere la sorti unul)! Despre aceasta masina, devenita unul dintre simbolurile bunastarii, dar si a societatii romanesti, din epoca de aur, este vorba si in documentarul "Dacia, dragostea mea", realizat de Stefan Constantinescu (pictor, de profesie, dar "reincarnat" in regizor) si Julio Soto (regizor si producator american). Filmul, cu prezentarea povestilor despre Dacie (si da, exista multi nostalgici!) este unul foarte amuzant la o prima vedere, dar, la o analiza mai atenta, se inscrie mai degraba in domeniul tragicomediei. Oricum este bine ca unele situatii absurde din "Epoca de Aur" reusesc sa ne amuze.
Filmul poate fi si o lectie de istorie pentru tinerii nascuti cu putin inainte de ’89, precum si pentru cei nascuti dupa revolutie. Stefan Constantinescu nu este la primul proiect cu teme din comunism, el fiind cel care a realizat proiectul "Epoca de Aur pentru copii", un album construit in stilul cartilor cu povesti din carton, care atunci cand sunt deschise scot la iveala tot felul de obiecte in relief gen animalute, vapoare, masini sau casute. Am "rasfoit" aceasta carte intr-o librarie si m-am minunat cand am descoperit un carnet de note (cu foi cu tot), rafturile in relief ale unei autoserviri (acum numite mai occidental supermarket) si multe altele. Din pacate pretul a fost cam piperat, aproape 300 de lei, asa ca nu am cumparat-o.
Cert este ca vorbim de o carte mai degraba pentru adulti, chiar daca este realizata in stilul cartilor cu povesti.
Asa ca, va recomand sa mergeti sa vedeti "Amintiri din Epoca de Aur II" si "Dacia, dragostea mea", doua productii care spun povesti reale din vremurile comuniste intr-un mod care va va descreti cu siguranta fruntile! Mai putin nostalgicilor care, asemenea "unei babe comuniste", ar putea cadea intr-un fel de depresie.
