Pastorul reformat László Tökés doreşte ca partidele maghiare din Transilvania să depună liste comune de candidaţi pentru Parlament, însă după alegeri preliminare în interiorul comunităţii maghiare.
La puţină vreme după ce Partidul Popular Maghiar din Transilvania a fost înregistrat oficial, „patronul” spiritual al acestuia, vicepreşedintele Parlamentului European, László Tökés, a formulat o propunere de coalizare a tuturor formaţiunilor politice din Transilvania. Propunerea a fost formulată în cadrul unui interviu acordat „Ediţiei de Transilvania” a cotidianului România liberă.
„După ce am constatat că cele două formaţiuni politice maghiare existente – UDMR, respectiv PCM – nu au voinţa politică, respectiv nu au capacitatea să reprezinte cu succes aceste deziderate strategice ale comunităţii maghiare din România şi electoratul maghiar devine din ce în ce mai pasiv, CNMT nu a avut altă soluţie decât a iniţia înfiinţarea unui nou partid”, spune László Tökés. „Ceea ce ştiu însă, că în aceşti 22 de ani de democraţie originală nici un partid românesc nu a avut ofertă serioasă pentru comunitatea maghiară din România, deci suntem nevoiţi să ne apărăm valorile şi să ne reprezentăm interesele prin noi înşine. Mai ştiu că pluralismul politic într-o comunitate minoritară din punct de vedere numeric este necesar, dar are limitele ei. Deci sunt lucruri, pe care noi, maghiarii, le putem atinge numai dacă suntem uniţi. Acesta a fost motivul pentru care am lansat de curând un apel către toate formaţiunile politice maghiare pentru a organiza împreună alegeri interne”, mai adaugă vicepreşedintele Parlamentului European.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti din 15 iulie, referitoare la înregistrarea Partidului Popular Maghiar din Transilvania a fost un triumf al democraţiei sau poate fi interpretată şi ca o victorie a dvs. asupra UDMR?
Decizia Curţii de Apel Bucureşti prin care se corectează o eroare de interpretare a Tribunalului Bucureşti şi se dispune includerea Partidului Popular Maghiar din Transilvania în registrul partidelor politice din România este, în primul rând, o victorie a statului de drept şi a democraţiei fără epitet asupra democraţiei originale, în sensul folosit de Ion Iliescu la începutul anilor ’90. Amplitudinea bucuriei că totuşi s-a putut înregistra un partid care se defineşte ca maghiar şi transilvănean este direct proporţională cu înverşunarea cu care personaje obscure ale periferiei politicii dâmboviţene – printre ei şi unii lideri ai UDMR sau acoliţii lor – au încercat să stea în calea acestei normalităţi.
Care sunt motivele apariţiei noului partid
De ce era nevoie de înfiinţarea unui nou partid? Nu aţi fi putut construi noua mişcare pe bazele vechiului Partid Civic Maghiar ale CNMT sau ale unei alte formaţiuni deja existente?
Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), al cărui preşedinte sunt, este o organizaţie civică, care îşi propune tematizarea discursului public privind drepturile colective ale comunităţilor naţionale şi diferitele forme de autonomie comunitară, ca şi construcţii administrative de drept public, dar acest lucru îl face prin mijloacele unei mişcări civile. După ce am constatat că cele două formaţiuni politice maghiare existente – UDMR, respectiv PCM – nu au voinţa politică, respectiv nu au capacitatea să reprezinte cu succes aceste deziderate strategice ale comunităţii maghiare din România şi electoratul maghiar devine din ce în ce mai pasiv, CNMT nu a avut altă soluţie decât aceea de a iniţia înfiinţarea unui nou partid.
Când veţi finaliza listele pentru alegerile generale următoare? Veţi avea candidaţi şi în unele judeţe în care nu există o comunitate foarte puternică de maghiari? De exemplu, în Bucureşti, ca alternativă, să zicem, la anumite personaje politice de care românii s-au săturat, sau, de pildă, în Hunedoara, de unde este Iuliu Winkler, care are o imagine bună în comunitate, dar poate electoratul maghiar din zonă doreşte o alternativă la UDMR. Primăria căror oraşe credeţi că aveţi şanse să o câştigaţi şi, dacă v-aţi decis, care sunt candidaţii?
Adresaţi-vă cu aceste întrebări celor în măsură să vă răspundă, adică liderilor Partidului Popular Maghiar din Transilvania. Eu nu îmi doresc funcţii de partid. Ca preşedinte al CNMT, am obligaţia morală să urmăresc şi să ajut acest partid să crească şi să fie un competitor bine cotat pe bursa politicii româneşti, dar nu eu stabilesc strategia electorală. Ceea ce ştiu însă este că în aceşti 22 de ani de democraţie originală nici un partid românesc nu a avut ofertă serioasă pentru comunitatea maghiară din România, deci suntem nevoiţi să ne apărăm valorile şi să ne reprezentăm interesele prin noi înşine. Mai ştiu că pluralismul politic într-o comunitate minoritară din punct de vedere numeric este necesar, dar are limitele lui.
Deci sunt lucruri pe care noi, maghiarii, le putem atinge numai dacă suntem uniţi. Acesta a fost motivul pentru care am lansat de curând un apel către toate formaţiunile politice maghiare pentru a organiza împreună alegeri interne. O idee veche de două decenii, doar că la începuturi toate grupările politice maghiare erau în interiorul formaţiunii unice. UDMR, cu timpul, şi-a pierdut acest caracter de organizaţie-umbrelă, datorită exclusivismul liderilor săi, care nu au tolerat pluralismul de idei şi valori, forţând astfel procesul de instituţionalizare a pluralismului, dar în exteriorul Uniunii. Dar oportunitatea acestor alegeri maghiaro-maghiare în perspectiva participării comune la alegerile parlamentare este încă valabilă, dar nu un simulacru în interiorul UDMR, cum şi-ar dori liderii săi, ci cu participarea a celor trei partide maghiare, pentru a stabili raportul de forţe. Forma concretă a acestei colaborări electorale este o problemă tehnică, fiind influenţată şi de legea electorală, respectiv de data alegerilor locale şi parlamentare. Eu voi face eforturi pentru a facilita o asemenea decizie politică, dar nu pot să iau această decizie în locul liderilor partidelor.
Autonomia, dezideratul principal
Care este cel mai important punct din programul PPMT pe care aţi vrea să-l vedeţi împlinit cât mai curând?
Tare aş dori o evoluţie pozitivă în crearea cadrului legislativ al diferitelor forme de autonomie comunitară, de care am vorbit mai înainte, care ar conduce la un fel de depolitizare a problematicii drepturilor minorităţilor naţionale, ori cel puţin la scoaterea ei ca subiect de confruntare între putere şi opoziţie. Pe lângă acest deziderat strategic, există şi alte priorităţi. Grupul de iniţiativă al Partidului Popular Maghiar din Transilvania, condus de domnul Tibor T. Toro, unul dintre principalii mei colaboratori încă de la începuturi, şi-a lansat prima variantă a programului său la sfârşitul lunii iulie, în cadrul Universităţii de Vară Balvanyos. Un capitol important în acest document o constituie programul de dezvoltare economică a Transilvaniei, numit „Proiectul Miko Imre”, cu referire la opera unui mare gânditor şi om politic al Transilvaniei din secolul al XIX-lea. Nutresc speranţa că reuşim să câştigăm parteneriatul guvernelor României şi Ungariei pentru punerea în practică a acestui proiect, totodată, ajutorul elitei economice şi politice a majorităţii. Şi pe termen foarte scurt, aş dori un deznodământ pozitiv în cazul investiţiei miniere de la Roşia Montană, în spiritul recomandării Parlamentului European de interzicere a tehnologiilor de exploatare bazate pe cianuri.
Credeţi că realizarea regionalizării României va fi o modalitate care vă va aduce mai aproape de obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc?
O reformă administrativ-teritorială bazată pe regiunile istorice, care ţine seama de identităţile locale şi regionale încă existente în România, în ciuda eforturilor de omogenizare forţată a epocii comuniste, cu siguranţă ne-ar duce mai aproape şi de o autonomie regională a Ţinutului Secuiesc. Dar regionalizarea ţării este, în primul rând, o problemă a majorităţii, nu a minorităţilor naţionale şi este trist că o temă cu o asemenea importanţă din punctul de vedere al viitorului întregii ţări se poate reduce – din considerente naţionaliste de tristă amintire – doar la problematica Ţinutului Secuiesc.
Din punctul dumneavoastrã de vedere, ca europarlamentar, care ar fi, pentru Transilvania, pârghiile pe care autorităţile locale ar trebui să le folosească pentru a asigura zonei o trecere mai uşoară prin criză?
De la Bruxelles se vede doar că autorităţile locale au probleme atât cantitative, cât şi calitative în activitatea de absorbire şi cheltuirea în mod eficient a fondurilor UE. Nu ei sunt principalii vinovaţi, dar e loc pentru mai bine şi în activitatea lor.
