Într-o vreme în care Romanians are Coming înseamnă motiv de scandal, umilință sau controverse în Insulă, jucătorii români continuă să producă rezultate în valuri, motivându-se și provocându-se reciproc.
În timpul a peste două ore și jumătate de efort intens, fanii i-au fost alături necondiționat. La final, când victoria era încă proaspătă, Alexandra le-a mulțumit într-un mod cum nu s-ar fi putut mai altruist. I-a făcut și pe ei să se simtă speciali, la fel cum în timpul meciului a fost valabilă reciproca. S-a dus în tribune să îi îmbrățișeze, iar meleul creat i-a mirat, și în egală măsură, i-a impresionat și pe organizatori, și pe producătorii TV și pe cunoscuta pereche de comentatori Robbie Koenig – Jason Goodall, de “serviciu” la meciul Alexandrei: “E ca și cum ar fi câștigat turneul!”, a observat, prompt, primul; remarcă justă, cățăratul în tribune se practică de regulă atunci când pe teren se rostogolește covorul și se aduce trofeul. Dar ce știa Robbie: pentru Alexandra, astfel de meciuri sunt chiar echivalente cu mici trofee.
Mai toți fanii de acasă știu povestea Alexandrei, obstacolele pe care ea le-a săltat în tăcere. Cei de pe afară au început să o uite. “I have no idea who is Alexandra Dulgheru”, a apărut în feed-ul de pe Twitter al @treizecizero când românca și Alize Cornet erau la încălzire, ceea ce, totuși, nu e tocmai ok pentru cineva care consumă tenis regulat. Însă autorul tweet-ului cu pricina are o scuză: au trecut aproape cinci ani de la ultimul trofeu WTA câștigat de Alexandra și patru ani mari și lați de la career-high-ul, ei, locul 26 ocupat în aprilie 2011. Pe vremea respectivă, un astfel de loc era o mică minune pentru tenisul românesc. Pare ciudat acum, pare ca și cum ar fi trecut un secol de atunci, dar “pe timpuri”, fără Simona pe locurile 2-3-4 și în finale de Slam și de Singapore, un titlu la Varșovia (de fapt două, în cazul Alexandrei) era o performanță mare.
Ce-ar fi putut fi, nu știe nimeni. Știm ce-a fost. Dublă intervenție la genunchi, tratament la medicul lui Rafa, o recuperare prelungită și chinuitoare, potențial fizic redus drastic. Mult timp petrecut pe margine. Oboseala pe care am văzut-o azi pe teren nu a fost acolo dintotdeauna. "Tendonul rotulian e ca o frunză în mijloc. Mai aveam puţin şi se rupea de tot".
Citește continuarea articolului pe Treizecizero.ro.
