Etapele de lucru pentru realizarea unui tavan fals constau în realizarea structurii metalice, fixarea plăcilor de gips-carton şi operaţiunile de finisare. Calitatea structurii metalice a tavanului fals este capitală pentru rezistenţa acestuia, dar şi pentru atributul estetic. Amplasarea bridelor de prindere trebuie calculată şi măsurată cu atenţie. Plăcile din gips-carton se fixează în şuruburi autofiletante pe structura din profile metalice, lăsându-se cu ajutorul unui cutter, rosturi de aproximativ 1 cm, la îmbinările dintre plăci. Acestea vor avea rolul să preia dilatările provocate de temperaturile ridicate, specifice, de exemplu, în cazul bucătăriei sau băii. Înainte de trecerea la lucrările propriu-zise de finisaj, sunt necesare, de obicei, câteva ajustări ale instalaţiei electrice, corpurile de iluminat amplasându-se diferit.
Golurile dintre plăci sunt umplute cu pastă de îmbinare. Cu ajutorul gletierei şi, mai apoi, al şpaclului, zonele au fost, în prealabil, atent curăţate pentru a se obţine suprafeţe plane.
Zonele de îmbinare sunt armate cu bandă din fibră de sticlă, aplicată imediat după ce au fost curăţate suprafeţe de pastă de îmbinare. Peste banda respectivă se trage un strat de ipsos de finisaj. Pentru rosturile plate şi muchiile ieşite, intrate sau tăiate se mai pot folosi banda de hârtie şi banda autoadezivă. După şlefuire, plafonul fals se vopseşte.
