Se cauta candidat la Presedintia Romaniei, de preferinta barbat, desi pot incerca si femeile cu sustinere in sistemul increngaturilor romanesti, care stiu sa poarte decolteu, dar care pot demonstra ca sunt mai preocupate de viitorul tarii decat de gentile pe care le-au vazut in ultimul catalog de moda. Candidatul perfect ar fi un om de cuvant, care nu se razgandeste de la o zi la alta, care are planuri clare pentru Romania, preferabil de provenienta nemteasca, la fel ca primul rege roman, cu o situatie financiara buna, bine relationat in lumea globala, dezinteresat de jocurile provinciale pe care le fac liderii politici.
Toate partidele cauta prezidentiabili, iar numele care se trag la loteria politica provin din toate categoriile, de la primarul Sibiului, Klaus Johannis, pana la Radu Duda, Principe de Hohenzollern-Veringen. PSD pare sa aiba oferta cea mai bogata, in vreme ce liberalii, lipsiti de forta politica, ar putea miza pe imaginatie si pe o varinata de tip Johannis. In schimb, democrat-liberalii ar putea ramane descoperiti daca amenintarea lui Basescu devine realitate.
Presedintele pune tot mai serios sub semnul intrebarii candidatura sa pentru un nou mandat la Cotroceni, fie cu gandul de a-i mobiliza pe ministrii PDL, fie motivat de cercetarile sociologice care indica scaderea popularitatii sale. Mircea Geoana ar fi dornic sa intre in cursa prezidentiala, dar se teme de o noua confruntare cu Traian Basescu, dupa experienta din 2004. Cursa este periculoasa fiindca are serpentine care pot deveni fatale pentru oricare dintre competitori. Geoana se fereste sa verifice principiul repetitiei si sa fie umilit din nou de Basescu, in vreme ce actualul presedinte, experimentand succesul amorului cu dusmanul, prefera sa se retraga decat sa piarda rusinos in fata unui nou-venit.
PDL nu ia in serios ideea ca Basescu ar putea iesi din scena, de aceea risca sa ramana stingher daca actualul presedinte abandoneaza competitia, in schimb PSD isi cauta nevrotic locomotiva. Social-democratii ar putea lua in calcul mai multe ipoteze, in afara fostului premier Nastase, imobilizat de acuzatiile de coruptie, sau de Geoana, blocat din cauza complexului de inferioritate pe care il are fata de actualul presedinte. Miron Mitrea spunea recent intr-un interviu din "Gandul" ca in PSD "exista voci care spun ca partidul ar trebui sa sprijine un independent", subliniind ca in acest context "nu se refera la Sorin Oprescu". Mitrea explica totusi ca "PSD trebuie sa aiba candidatul cel mai solid pe care-l poate pune pe masa", dar care sa vina din interior, nu din afara.
Traian Basescu n-ar trebui sa se teama de eventualii concurenti din PSD, cu atat mai mult cu cat razboiul dintre social-democrati se inteteste, lafaindu-se in vitrinele televizoarelor si pe primele pagini ale ziarelor. Competitorii sai social-democrati par inofensivi, indiferent daca este vorba despre Cristian Diaconescu, un ministru de Externe din ce in ce mai popular, care prefera tot mai mult dezbaterile televizate in locul discretiei diplomatice, sau Mircea Geoana, un politician pierdut in visare, care se abandoneaza si se supune fortelor dominante din PSD. Daca aceste forte dominante se gandesc insa la personaje din afara partidului, bine situate, credibile in vremuri de criza, atunci ecuatia alegerilor prezidentiale s-ar putea schimba substantial.
Sperantele social-democratilor s-ar putea indrepta spre guvernatorul Bancii Nationale, care, spre deosebire de politicienii de profesie, poate veni in fata natiunii nu doar cu realizari, ci si cu planuri, depasind discursul superficial si vulgar al campaniilor electorale autohtone. Deocamdata insa presedintele Basescu se lupta cu electoratul, nu cu potentialii sai contracandidati, de aceea asumarea insucceselor Guvernului Boc se va deconta direct si imediat in banca popularitatii sale.
